Soluţii pentru traficul clujean. Ce se discută în şedinţele secrete de la primărie

Problema traficului clujean este subiectul multor discuţii din clădirea primăriei. Se caută nu doar soluţii pentru municipiu, ci şi pentru zona metropolitană. Floreştiul, cel puţin, nu poate fi scos din calcule, având în vedere că sunt circa 10.000 de maşini care se varsă zilnic în Cluj, plus încă o dată pe atâtia oameni care sosesc cu autobuzele. În Cluj, în mijloacele de transport în comun, în zona centrală, pe axa este-vest, circulă la orele de maximă încărcare cam 6.000 de persoane. Asta înseamnă 30 de autobuze pe oră, unul la două minute: normal că se blochează totul!

Trei soluţii s-au dezbătut până acum, din informaţiile noastre pe surse. Nu e vorba de discuţii de campanie electorală, menite să ia ochii alegătorilor, ci despre faptul că zona metropolitană a Clujului va putea aplica pentru bani europeni din Programul Operaţional Regional exerciţiul financiar 2014-2020. Prima concluzie este că soluţii terestre sunt puţine, că nu se mai pot face şosele noi, aşa că imaginaţia merge spre variante alternative, subterane sau aeriene. Ne permitem să comentăm pe scurt ce s-a discutat. Şi ce nu.

Metrou. Tunel. Monorail. Fiecare dintre aceste variante a fost întoarsă pe toate feţele de primar şi colaboratorii lui. Metroul este de departe cea mai scumpă variantă; specialiştii spun că ar costa peste 20 de milioane de euro pe kilometru. În plus, sunt puţine oraşe de mărimea Clujului care au metrou, că trenul abia porneşte şi trebuie să frâneze. Tunelul pe sub centrul oraşului a fost promis de primar în campania electorală, dar este de asemenea o investiţie costisitoare, la fel şi monorailul, promis înainte de alegeri de Marius Nicoară şi adoptat, ca un copil orfan, de Boc. Dintre toate, monorailul s-ar putea implementa cel mai rapid. Săpatul pe sub oraş ar putea fi terminat pe când unii dintre noi ieşim la pensie. Toate 3 sună a science-fiction, dar - să admitem - Clujul este sufocat şi găsirea unei soluţii nu este un moft, ci o necesitate.

La aceste variante se mai adaugă două: şosea suspendată şi telegondolă. De acestea nu se discută şi există un motiv mai degrabă politic. Ideea de şosea suspendată este ataşată de imaginea primarului arestat al capitalei, Sorin Oprescu, care o tot promitea încă dinainte de alegerea sa în funcţie, iar telegondola a apărut în spaţiul public atârnată de numele altor penali (sau măcar suspecţi de fapte penale), Gheorghe Ştefan „Pinalti" şi Radu Mazăre. Totuşi, măcar una dintre acestea, telegondola, are două avantaje de necontestat: este cea mai ieftină dintre toate soluţiile subterane sau aeriene analizate şi nu poluează.

Ideea unei telegondole urbane nu este originală, însă nici nu există foarte multe oraşe în lume care să fi implementat acest mijloc de transport ca alternativă la tramvaie sau autobuze. În Barcelona survolează portul, în New York face legătura cu Insula Roosevelt, în Liban leagă localităţile Jounieh şi Harissa, iar reţeaua din La Paz, Bolivia, a impresionat întreaga lume. Oraşul francez Brest are un proiect foarte frumos, realizat în 3D şi postat pe Youtube, pe care a început să îl implementeze şi care va fi gata în 2016.

Ştiu, pare că am analizat „avioane". Ar fi frumos însă ca unul dintre aceste proiecte să „aterizeze" la Cluj în următorii ani.