Incredibil, i-am prins în fapt! Pe şantierul de la gară se muncea!

În alte patru rânduri în care am vizitat şi am fotografiat şantierul deschis exact în faţa gării (pentru a demonstra administratorilor urbei şi celor entuziasmaţi peste măsură de faptul că municipiul nostru a devenit o uriaşă săpătură, că nesimţiţii angajaţi de primărie să refacă infrastructura oraşului lucrează în bătaie de joc la adresa cetăţenilor care îşi rup picioarele şi maşinile pentru ca ei să puturoşească pe şantierele deschise fără cap şi apoi abandonate cu lunile) n-am avut norocul să vedem măcar un muncitor dând la lopată sau împingând o roabă.

Lăsând la o parte faptul că ritmul modificărilor apărute în zona împrejmuită, demonstra fără echivoc că acolo se muncea doar când cei plătiţi de noi toţi se plictiseau peste măsură de pierdut vremea, începeam să-i suspectez pe cei angajaţi de primărie să facă o lucrare - reamintim, firma ABED NEGO din Oradea - că poate le era ruşine să muncească şi o făceau pe ascuns, când nu-i vedea nimeni, deşi, aşa cum am convenit deja, pe şantierul cu pricina, ca pe orice alt şantier pe bani publici deschis în oraş şi care creează disconfort cetăţenilor, ar trebui să se lucreze în două schimburi, adică 80 de ore pe săptămână, la foc continuu.

Ei bine, cea de a cincea vizită a fost cu noroc. Deşi nu mai trăgeam nădejde să trăim un asemenea moment pe viu, pe şantierul „adoptat" de ZIUA de CLUJ chiar se muncea. Utilajul de foraj săpa de zor la un nou rând de gropi, paralel cu şanţul săpat cu o săptămînă în urmă de-a lungul primului şir de gropi, în vreme ce lama unui buldozer strângea pământul împrăştiat în jur. După ce a depăşit şocul şi a izbutit, cu mari eforturi, să-şi controleze emoţiile, astfel încât să nu-i tremure aparatul foto în mâini, redactorul a trecut la imortalizarea momentului pentru eternitate.

În ceea ce priveşte realizările din cea de a cincea săptămână de existenţă a şantierului, acestea nu au produs nici un gen de reacţie emoţională, deoarece s-au înscris în norma de lucrări cu care deja ne-au obişnuit constructorii din Oradea, adică mai nimic.

Pentru conformitate, în cele 80 de ore de muncă „neostoiotă" din săptămâna trecută de la ultima noastră vizită, şanţul despre care am făcut deja vorbire a fost lungit cu 10 m (cu aproximativ aceeaşi distanţă s-a extins şi şantierul spre est), pământul excavat a fost îndepărtat (dar nici acela tot, o dună zdravănă de pământ fiind doar mutată ceva mai încolo), au apărut câteva armături cilindrice din sârmă şi a fost finalizată împrejmuirea şantierului cu plasă de protecţie.

Pentru a înţelege mai bine modul în care se freacă menta pe şantierele Capitalei Europene a Tineretului în anul de graţie 2015, poate ar ajuta o sintetizare a realizărilor celor care trudesc, nu-i aşa, pe şantierul din faţa gării. Astfel, în cinci săptămâni, de când au împrejmuit şi au blocat zona, adică în 400 de ore de lucru, constructorii au reuşit să decoperteze cam 50 m liniari de asfalt pe lăţimea a două benzi de circulaţie, să sape un şanţ de aproximativ 1,5 x 1,5 m, lung de vreo 40 m şi să evacueze parţial pământul excavat. Dacă asta nu se numeşte bătaie de joc, atunci daţi-i dvs un nume, domnule viceprimar Gheorghe Şurubaru!