O săptămână de muncă pentru un şanţ de zece metri şi un buldozerist sinucigaş

În cea de a şasea săptămână de la inaugurare, pe şantierul din faţa gării, de acum celebrul şanţ a luat curba spre gară pe latura de est, fiind prelungit cu aproximativ zece metri şi, în mare, cam la atât s-ar reduce realizările din cele 80 de ore în care ar fi trebuit să se muncească intens pe şantierul „adoptat" de ZIUA de CLUJ în săptămâna scursă de la ultima vizită făcută acolo de redactorul cotidianului.

Pentru rigoare, trebuie spus că s-a mai lucrat ceva: într-una din găurile săpate săptămâna trecută de utilajul de foraj (dacă nu cumva în două - menţionăm că vizibilitatea şantierului e limitată de plasa înaltă de aproximativ un metru şi jumătate care îl înconjoară aproape în totalitate) pare să fi fost introdusă o armătură metalică peste care s-a turnat ciment, fiind, probabil, vorba de un viitor pilon de susţinere. În plus, pe şantier s-au înmulţit armăturile metalice cilindrice depozitate şi au apărut trei tuburi de plastic

Pe de altă parte, vă mai amintiţi de gropile cimentate din care ieşeau capete de cabluri electrice de înaltă tensiune, apărute în prima săptămână de existenţă a şantierului, despre care noi speculam că ar putea fi fundaţii pentru viitori stâlpi? Ei bine, se pare că au fost abandonate. Capetele de cabluri electrice au dispărut, iar gropile au fost acoperite cu moloz. Dar asta n-ar trebui să mai surprindă pe nimeni în ţara campioană la munca în zadar.

Ca şi data trecută, şi acum redactorul ZIUA de CLUJ a avut privilegiul să-i surprindă pe muncitori... muncind, chiar dacă unul dintre ei a luat-o, la un moment dat, la pas cu lopata la subbraţ. În schimb am asistat la o metodă cel puţin inedită, dacă nu de-a dreptul periculoasă, de a realiza o reparaţie la buldozerul din dotare. Manipulantul utilajului l-a sprijinit în lamă şi în suporţii laterali, ridicându-l cu roţile aproximativ jumătate de metru deasupra solului, după care a intrat dedesubt şi a început să opereze. Întrebarea este dacă aceasta e procedura standard de intervenţie în asemenea situaţii, sau e, mai degrabă, o inconştienţă aproape suicidală din partea buldozeristului?

Avem şi o veste bună pentru pasagerii gării clujene care nu doresc să traverseze hârtoape pentru a ajunge pe drumul cel mai scurt la staţia de autobuze şi troleibuze sau cărora nu le surâde nici ideea de a coborâ şi urca de două ori în două pasaje subterane, cu bagaje în braţe (apropo, la scări rulante s-au gândit, oare, edilii noştri?) pentru a ajunge în acelaşi loc şi aleg calea mai lungă, dar mai simplă, traversând pe la trecerea de pietoni de la capătul podului spre autogară: trotuarul de pe latura sudică a pieţei Gării şi-a primit, în sfârşit, dalele de piatră, devenind, astfel, circulabil şi pentru cei care trag trollere după ei.