Cum pune primăria sare pe rana şoferilor
- Scris de Valentin Malaescu
- 27 Oct 2015, 17:57
- Administraţie
- Ascultă știrea

De ce au fost oprite semafoarele în zonele în care se lucra, deşi circulaţia era deschisă în continuare, rămâne un mister, mai ales că tocmai în acele zone în care oricum se circulă greu din cauza lucrărilor, a îngustării drumului sau a lipsei asfaltului ar fi mai abitir nevoie de o ordonare a traficului. Doar două asemenea intersecţii a monitorizat ZIUA de CLUJ: cea dintre străzile Bariţiu, Emil Isac şi cardinal Iuliu Hossu, respectiv dintre străzile Memorandumului, Emil Isac, Calea Moţilor şi Gheorghe Şincai şi nu la o oră de vârf, ci în jur de ora 13.
Două lucruri sunt evidente. În primul rând, dacă semaforul nu funcţionează, semnele de circulaţie care definesc nivelul de prioritate al arterelor care formează intersecţia sunt simplu mobilier urban pentru şoferi. Toţi încearcă deopotrivă să traverseze. În al doilea rând, fără semafor, pietonii traversează aproape fără oprire şi e absolut normal, în fond ei şi nu autovehiculele au prioritate pe trecerea de pietoni. Însumate, cele două elemente scăpate de sub controlul semafoarelor generează coloane de maşini pe toată lungimea celor două artere principale, Bariţiu, respectiv Memorandumului, iar, la orele de vârf, şi pe străzile adiacente, inclusiv pe splaiul Independenţei (mai ales când mai vine şi câte un tramvai dinspre stadion şi opreşte în staţia din dreptul Operei Maghiare), căruia primarul Emil Boc vrea cu anasâna să-i mai construiască o bandă suspendată deasupra Someşului.
Lucrurile nu stau deloc diferit la intersecţia străzilor Horea, Cloşca şi Crişan, dintre cele două refugii de tramvai, unde, de asemenea, semafoarele sunt blocate pe galben intermitent. Dar nu numai intersecţiile, ci şi trecerile de pietoni văduvite de semaforizare de pe arterele intens circulate, cum e trecerea de pietoni de la capătul dinspre gară al străzii Horea, generează coloane de maşini de zeci şi zeci de metri în orele de vârf, din acelaşi motiv, pietonii traversează aproape non-stop şi, cum spuneam, fără semaforizare, e dreptul lor perfect legal s-o facă. „Cel puţin cele două semafoare de pe strada Horea e absolut obligatoriu să funcţioneze", a afirmat, sub protecţia anonimatului, un agent al Poliţiei Rutiere.
Numai că funcţionarea semafoarelor nu ţine de poliţie, ci de serviciul Siguranţa Circulaţiei din Primărie. Din partea reprezentanţilor acestui serviciu am primit un răspuns despre care nu se poate spune că n-ar avea logica lui. „Nu putem porni semafoarele până nu se trasează marcajele, pentru că cele două trebuie corelate", ni s-a spus. Perfect logic. Numai că marcajele nu pot fi trasate până artera sau intersecţia respectivă nu sunt recepţionate şi preluate de primărie de la constructor, iar, la ritmul în care puturoşesc firmele contractate de primărie pentru trebuşoara asta, slabe şanse ca acest lucru să se întâmple prea curând. Excepţia străzii Avram Iancu, asfaltată şi cu marcajele trasate în noaptea de 14 spre 15 septembrie, credem că nu mai necesită explicaţii. Se pune, totuşi, o întrebare: dacă tot se circulă pe arterele şi prin intersecţiile cu pricina, înseamnă că şoferii intuiesc, totuşi, cam cum ar fi delimitate benzile de circulaţie; atunci de ce să nu le dăm o mână de ajutor, făcându-ne că intuim şi noi pe unde ar trebui să treacă viitoarele marcaje, dar mai ales făcându-ne că ne pasă de minimul lor confort şi dând drumul semafoarelor (la nevoie cu temporizările recalculate) să-şi facă treaba?
Şi, pentru că tot am făcut din nou vorbire de cei care se căznesc să repare infrastructura municipiului în cel mai lent mod cu putinţă şi pentru că tot am ajuns la intersecţia Memorandumului ci Isac şi Şincai, nu putem să nu mai marcăm o eroică faptă de arme a celor care puturoşesc pe banii şi pe nervii clujenilor. Trecem peste faptul, că asfaltagiul românesc (nu săriţi să mă corectaţi, aşa ne spuneau şi nouă ofiţerii, în armată, în semn de "aleasă preţuire" - „soldatul românesc") n-a descoperit încă secretul turnării asfaltului la acelaşi nivel cu capacele de canal (circulaţi pe orice arteră proaspăt finalizată şi veţi simţi plenar fiecare capac de canal peste care se va rostogoli cauciucul roţii maşinii dumneavoastră), dar cele două capace de canal de la intrarea pe strada Gh. Şincai încurcă circulaţia de săptămâni bune şi, totuşi, nimeni nu se oboseşte să toarne câteva lopeţi de asfalt. Cât priveşte gura de canal care blochează complet o bandă, sugrumând traficul la ieşirea de pe str. Emil Isac, pe asta o ştim şi ne e „dragă" încă de astă-vară. Somn uşor, în continuare, constructorilor angajaţi de Boc.