La Cluj se lucrează „în sistem”... diferit

„Ce sistem?" întreabă buldozeristul. „Un sistem... diferit", îi răspunde inginerul făcându-i complice cu ochiul. Şi munca începe. Vechea cale de rulare fusese deja îndepărtată aşa că din benele camioanelor încep să curgă straturile care vor forma fundaţia noii căi rutiere a străzii Horea. Rând pe rând, fiecare strat se bucură de apăsarea călduroasă a rolei buldozerului. Ultimul strat e cel de piatră spartă, sau, mă rog, cum s-o numi el în termeni tehnici. Urmează ultimele ture ale buldozerului. De acum nu mai trebuie aşternute decât straturile de asfalt. Muncitorii şi-au terminat tura şi pleacă pe la casele lor rumegându-şi, mai mult sau mai puţin în linişte, satisfacţia încă unei zile fructuoase de muncă şi a lucrului bine făcut.

Dar ce să vezi, nu trece o zi şi doi muncitori cu un târnăcop şi o lopată sabotează splendida lucrare, săpând un şanţ de-a curmezişul. „Nu vă supăraţi, la firma asta se lucrează cu capul sau cu picioarele?", întrebăm pe unul dintre „sabotori". „Aşa-i la noi, nu ştie stânga ce face dreapta. Au turnat tot, au compactat fără să ţină cont că trebuie mutate cablurile astea de la iluminatul public. Noroc că n-au turnat şi asfaltul, că ar fi fost şi mai interesant să spargem", răspunde omul cu târnăcopul. Şi asta nu e nimic, câţiva metri mai încolo, alte două noi săpături au apărut peste noapte în lucrarea tocmai finalizată. Acolo se introduc nişte tuburi de beton pentru ceea ce par a fi două guri de vizitare. Care va să zică, ăsta era sistemul diferit în care se lucrează pe str. Horea: „nu ştie stânga ce face dreapta".

Dar n-are a face, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Iar când ne doboară căldura, mai trece Boc pe-aici şi ne mai dă câte o sticlă cu apă. Nervii tocaţi şi tonele de praf înghiţit de riveranii şantierului oricum nu intră în devizul final.