„Politicul să nu poată pune mâna pe bani". După „ruşinea" de la Cluj, e nevoie de un city manager
- Scris de Mircea Tatar
- 30 Dec 2014, 13:48
- Administraţie
- Ascultă știrea
Iosif Pop a făcut pentru ZIUA de CLUJ un bilanţ al anului 2014, la nivelul Clujului, dar a vorbit şi despre perspectivele anului 2015.
Reporter: Domnule Iosif Pop, v-aş ruga pentru început să vă referiţi la Cluj, pentru că ne pasă în primul rând de soarta oraşului şi a judeţului. Cum vi s-a părut 2014, din punct de vedere economic, administrativ, social?
Iosif Pop: Sigur, ca nivel de ţară suntem în staţionare, se vede limpede treaba asta, chiar dacă avem un PIB din corecţii ale consumului casnic. Dar ca oraş cred că a fost o agitaţie şi o uşoară mişcare în a pune câteva din investiţiile care ni le doream a fi finalizate, în zona unei atenţiii care să ducă chiar la rezultate. Aici, sigur, m-aş referi în primul rând la investiţiile în infrastructură, care, şi pentru Calea Turzii şi pentru zona industrială, şi pentru zona centrală, s-au conturat, s-au aşezat, cu deranjul necesar, dar firesc pentru astfel de lucrări, m-aş referi la Sala Polivalentă. Sunt câteva lucruri care într-adevăr au progresat dar sunt în schimb altele care întârzie nepermis de mult, şi aici, cu siguranţă, mă refer la ceea ce înseamnă Centrul Cultural Multifuncţional, care de 3 ani este în discuţii şi în proiectare, decât într-o abordare pragmatică de realizare.
„Nu avem capacitatea să gestionăm proiectul Depozitului Ecologic de Deşeuri"
R: Şi la nivel de judeţ, cum aţi vedea lucrurile?
I.P. : Judeţul a trecut prin frământări mari şi de aicea şi indecizia care, ce-l puţin în partea a doua a anului, s-a propagat în toate comportamentele consiliului judeţean. Cert este că am ratat banii de investiţii şi investiţiile care le aveam. Asta, şi privitor la acea Groapă Ecologică dar şi privitor la infrastructura de drumuri a judeţului. E păcat, dar asta s-a întâmplat. Sper să avem o altă abordare în 2015, deşi sunt uşor sceptic că ne vom putea reaşeza pe lucru.
R: Acest proiect, Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor, este unul amplu, finanţat în cea mai mare parte din fonduri europene, şi există un termen limită, sfârşitul anului viitor pentru finalizarea Centrului de Management Integrat al Deşeurilor, din Feleacu, parte importantă din proiect. Recent a fost amânată o licitaţie din decembrie pentru luna ianuarie, în vederea găsirii unui nou constructor care să termine lucrarea, după rezilierea vechiului contract. Cum vi se pare acest termen?
I.P. : Poate dacă ar fi o mobilizare gen aeroport, cu calea de rulare şi platforma de stocare , s-ar putea să se întâmple ceva. Felul cum au evoluat lucrurile în timp, la acest proiect, de 7-8 ani încoace, de când noi spuneam încă de atunci că o ieşim din termene şi o să plătim şi pagube şi sancţiuni. Deci felul acesta în care au evoluat lucrurile îmi spune că nu avem capacitatea să gestionăm acest proiect şi, în plus, din ceea ce am văzut, el are multe probleme tehnice, din proiect, din felul în care a fost gândit, felul în care s-a abordat proiectul şi amplasamentul propriu-zis, nu sunt în măsură să încurajeze lucrurile. Cred că peste asta venind şi disputa cu constructorii, lucrurile s-au complicat atât de mult, încât ar fi bine, dar speranţele sunt mici, iar consecinţele vor veni.
„Un proiect finanţat de UE şi eşuat, te costă. Şi te costă mult"
R: Care ar putea fi acestea?
I.P. : În primul rând nu vom mai putea să ducem într-o zonă foarte apropiată deşeurile menajere, nu vom putea să facem o selectare a lor, nu vom putea să trezim populaţia şi va trebui să preluăm un cost de a duce acest gunoi cine ştie pe unde, în ce alt judeţ, ceea ce ar însemna pentru oraş şi riscul de a ne trezi cu şobolani datorită gunoaielor, nu putem neglija o perspectivă de acest gen.
R: Ar mai fi şi pericolul returnării banilor primiţi de la Uniunea Euroepană.
I.P. Bun. Am spus sancţiuni. Vom avea de suportat sancţiuni pentru că am în vedere că un proiect finanţat de Uniunea Europeană, eşuat, de regulă te costă şi te costă mult. Te costă nu numai imagine, ci te costă şi multă penalizare, plus sancţiuni pe seama faptului că nu depozitezi după regulile Uniunii Europene.
Iosif Pop: E nevoie de un City Manager care să nu lase politicul să pună mâna pe bani
R. :Fiindcă suntem la capitolul Consiliul Judeţean Cluj, acolo este în momentul de faţă un interimat, după scandalul de corupţie şi după demisia preşedintelui ales în 2012, Horea Uioreanu. Ultimele discuţii din mediul politic par să ducă spre februarie 2015, cel mai devreme, la nişte alegeri anticipate parţiale. Noi la ZIUA de CLUJ am scris, acum vreo două luni, preluând de la d-voastră, o idee, despre implicarea societăţii civile în găsirea unui potenţial candidat. Mai este de actualitate?
I.P. : Eu aş pune puţin lucrurile într-o altă ordine. Şi anume. Ne trebuie un cadru legislativ adecvat situaţiei care urmează a se întâmpla. Nu numai la Cluj, ci în toată ţara, avem nevoie de o schimbare legislativă, cred eu că Legea 215 care priveşte administraţia locală, trebuie adaptată. Văd că în urma eşecului guvernanţilor la alegerile prezidenţiale, au început să gândească la acest subiect care pe noi ne-a preocupat. Pentru că, socotind aşa, sunt cel puţin vreo 30-31 de judeţe în care consiliul judeţean nu are cap sau are un cap pus la cântar. Şi acest lucru face ca pe fenomenul cu o extensie aşa de mare, Guvernul să-şi asume alegeri peste tot, nu doar pentru Cluj, şi probabil că o astfel de gândire, de abordare, ar trebui să-i preocupe şi cred că-i preocupă, pentru că am auzit remarci de genul „Avem nevoie de un City Manager", avem nevoie de un alt om decât omul politic, care să gestioneze banii. Ei, aicea, la momentul la care noi vorbim, s-a centrat preocuparea Consiliului Civic Local, în sensul că ne preocupă, cum putem, pe legea actuală sau pe o lege ajustată, să aducem rolul, funcţia de City Manager, în lege, în prim plan, dar cu o nuanţă esenţială. Nu un City Manager subordonat alesului politic, ci un City Manager cu drepturi depline, funcţionar public, care să cheltuie şi să răspundă de cheltuirea banului public, după lege. Pentru că, dacă spunem, printr-o ordonanţă de guvern, ceea ce s-a mai întâmplat, la Legea 215, ceva de genul că preşedintele consiliului judeţean sau primarul poate să delege unui „Acar Păun" dreptul de semnătură în a cheltui şi a răspunde, chiar cu închisoarea, de banul public, atunci suntem în faţa unei farse de reglementare. Vrem o modificare pe fond, să fie un om responsabil profesional şi capabil intelectual şi cu viziune de administrare şi cu pregătire, şi cu echipă care să-l servească la acest scop, să stea faţă în faţă cu aleşii şi să le argumenteze ce-i bine pentru oraşul lor în aşa măsură încât să se poată trece peste orgolii politice, peste dispute băneşti sau peste apucături de căpătuială. În condiţiile acestea, probabil că, luând politicului posibilitatea de a pune mâna pe bani, lucrurile s-ar putea îndrepta. Pentru că depinde foarte mult de voinţa de a reglementa şi apoi de voinţa de a pune în aplicare.
R. : Cum ar urma să fie selectat acest City Manager?
I.P. : Se pot gândi criterii profesionale şi dacă ne ducem în urmă numai în literatura noastră de specialitate, vom găsi, foarte multe căi prin care ajungem la acest om. Pentru că România a avut şi perioade bune şi a avut şi oameni care au gândit pentru comunitate şi pentru interesul ei, astfel încât au conturat calităţile şi felul de a fi al unui City Manager. Nu cred că aicea avem o dificultate. Ideea e să găsim oamenii potriviţi.
„La Cluj ne-a fost ruşine cel mai tare"
R. : Tot noi, la ZIUA de CLUJ, am lansat odată cu ideea unui participant din societatea civilă la aceste alegeri care vor urma şi un mic sondaj, fără valenţe de cercetare sociologică serioasă, dar, conform răspunsurilor pe care le-am primit, în topul personalităţilor alese de clujeni, s-a situat domnul Emil Culda, cu cele mai multe opţiuni, după care, imediat, foarte aproape, d-voastră. Aţi accepta la o adică, dacă toate condiţiile legislative de care aţi amintit s-ar împlini, o asemenea postură?
I.P. : Preocuparea există. Preocuparea nu este ca eu sau, nu ştiu, Culda, nici pentru el nu cred că este un scop în sine acest lucru, să candideze. Şi vocea lui şi vocea mea spun: cheltuiţi cu cumpătare banul public, gospodăriţi urbea, pe care v-am ales s-o serviţi. Cam acesta e tonul. Şi am ales să venim de fiecare dată cu idei sănătoase în faţa politicului şi a consiliului local, de aşa natură încât să facilităm accesul sau posibilitatea unor hotărâri cumpătate. Evident că societatea civilă are nevoie de un timp ceva mai lung ca să se ajungă de la o lege care să fie amendată în februarie, sau ianuarie, la alegeri undeva în martie, să îşi propună candidat. Pe de altă parte, sunt convins că avem mulţi oameni de valoare în Cluj, cu altă energie a tinereţii, care ar fi în măsură să intre în competiţie şi să-şi asume nu doar responsabilitatea verbală, pentru că aici e o responsabilitate morală mare, despre asta discutăm. În condiţiile în care toată clasa politică a dus administraţia, nu doar la Cluj, ci în toată ţara, dar la Cluj ne-a fost ruşine cel mai tare, în situaţia în care a dus-o, încât să ne fie jenă nouă cetăţenilor, că avem o astfel de administraţie, sigur că putem pune acut problema „Şi ce avem de făcut?". Iată o soluţie am dat-o mai degrabă, un City Manager, nu neapărat de un preşedinte de consiliu are nevoie Clujul sau oricare alt judeţ, sau primăria sau oricare altă primărie, ci de oameni pricepuţi şi oameni care să fie lăsaţi să facă treabă.
Iosif Pop: Pe unul care intră în politică îl întreabă doar atât: „Ştii să dai din gură şi să minţi?"
R. : D-le Pop, se discută de mult de acest lucru, de faptul că oamenii politici sunt de multe ori depăşiţi, că unii nu sunt suficient de bine pregătiţi, că unii sunt corupţi. Clujul, ca şi centru universitar, medical, financiar, are oameni capabili, ştim cu toţii, dar nu se prea implică lumea în zona asta de activitate administrativă şi politică. Avem foarte puţini intelectuali de calibru, oameni de valoare, care activează în această zonă.
I.P. : Da. Aveţi dreptate. Dar dacă ne uităm în urmă, ce s-a întâmplat în urmă cu 25 de ani şi după, încet încet, fără a face o generalizare, ajungem la concluzia că cei care au evoluat politic, sunt oameni care nu s-au validat profesional. Ei au găsit, cu abilitatea lor specifică, au găsit repede zona în care controlul calităţii profesionale nu e exercitat. Pentru că la un om politic nimeni nu-l întreabă „Ce pregătire ai?", decât dacă ştie să dea din gură şi dacă ştie să mintă. Cam asta au înţeles oamenii noştri care s-au urcat pe craca politicului. Şi avem o clasă politică urcată pe această cracă a incompetenţei, şi care, nu doar că a urcat acolo, dar au şi coalizat, şi din această coalizare, s-a născut o Românie în care corupţia este problema care se discută seară de seară de 25 de ani. Şi ca să scapi de această corupţie, degeaba vei solicita unui lider din universitate, cu competenţe teoretice şi practice de a conduce un judeţ şi o ţară, atâta vreme cât n-ai curăţat clasa asta politică de atât de multă pleavă care s-a adunat. Ori aici e voinţa maselor, dacă masele vor avea aşa cum au avut acum, să zicem, un exerciţiu de putere, încă o dată şi încă o dată, şi să spună nu ne mai interesează lista de partid ci ne interesează lista de oameni, care ni-i propune partidul sau dacă am avea o listă a cetăţenilor şi o listă a politicienilor, şi din lista cetăţenilor, cei care votează, să poată alege acele personalităţi, atunci s-ar înscrie, dacă li s-ar da o astfel de şansă, de a nu figura pe lista corupţilor, atunci cu siguranţă că pe o listă a cetăţenilor cinstiţi, ar zice „A, mă înscriu şi eu". El îşi va pune cu siguranţă întrebarea care este percepţia electoratului, a celor care votează, despre cel ce spune ca să spună, adică te minte, şi cel ce asumă ca să facă ceva. Şi va fi destulă forţă în societatea civilă să-i creeze o vizibilitate care să-i fie suficientă celui care vine pe lista societăţii civile? Şi a doua întrebare, va fi societatea civilă suficient de matură, de determinată, ca după ce l-a votat pe acel lider şi îl va vedea că intră şi el în sfera corupţilor, să-l cheme acasă şi să-i spună „Nu de asta te-am trimis acolo!". Ei, aici sunt întrebările fundamentale, iar pentru asta trebuie să ne cultivăm propria noastră societate să ştie ce vrea.
„Dacă munca va fi adusă în prim-plan, putem spera la un proiect de ţară"
R: Am avut în această toamnă un exemplu extraordinar de civism dat de românii din diaspora, la votul pentru prezidenţiale, care practic a trezit şi românii din ţară. Mulţi, probabil, rude, prieteni, mobilizaţi de românii din diaspora, s-au dus la vot şi au dat un vot categoric pentru Klaus Iohannis. Acum, şi domnia sa şi alţii vorbesc, la 25 de ani de la Revoluţie, de nevoia unei restartări a societăţii româneşti, de regândire a ei pe alte baze. Credeţi într-o schimbare profundă după victoria domnului Iohannis, va avea dânsul puterea să coaguleze şi celelalte forţe politice, să ducă spre o schimbare profundă a României sau va rămâne izolat la Cotroceni?
I.P. : Sigur, e o oportunitate, iar această oportunitate, o privesc aşa. Sus la vârf, avem o posibilă schimbare de atitudine, spun posibilă pentru că vrem să vedem în exerciţiu real ce se întâmplă. Dacă mesajul de sus este susţinut de mase, de jos, atunci lucrurile cu siguranţă vor merge într-o direcţie diferită, mai bună. Dar pentru asta, ce discutam mai degrabă, noi, cei care dăm votul, cei care ne exprimăm voinţa, ar trebui să fim mult mai conştienţi de ceea ce vrem. De aicea, mesajul unui preşedinte care vrea o schimbare trebuie adus în faza unui proiect de ţară bine articulat şi văd capabil actualul ales să gândească, să pună în discuţie un proiect de ţară. Al doilea lucru ar fi să-i convingă pe oameni, spunându-le mereu şi mereu, că munca este cea care ne aduce prosperitate şi nu aşteptatul cu mâna întinsă la banii de la guvern. Şi dacă, să spunem, într-o coabitare cu un guvern sau într-o relaţie bună cu un guvern care preia acest mesaj, şi are o echipă capabilă să pună în practică acest mesaj, de a aduce munca în prim plan, atunci cu siguranţă vor avea şi românii de aici o şansă şi vor avea şi cei de afară, care vrând-nevrând, vor veni într-o zi acasă, să lucreze aici, dacă li se va crea ocazia, dacă nu vor fi revoltaţi în continuare. E o şansă care depinde şi de sus şi de jos, însă e foarte important cât de mult este conştientizată şi cultivată.
Iosif Pop: E nevoie de un proiect de ţară în care demnitatea oamenilor să fie ţelul principal, până la limita anilor 2050
R.: În opinia d-voatră, cum ar fi mai bine, să coabiteze preşedintele cu actualul guvern, care are mandat, teoretic, până în 2016, sau, ar fi mai bine ca opoziţia să încerce să răstoarne acest guvern, şi să fie instalat un alt guvern, pro-Iohannis, format din forţele politice care l-au susţinut pe Iohannis în campania electorală.
I.P. : Teza de pe care s-a plecat în campanie a fost: două forţe, două puteri, una la guvern şi una la preşedinţie, care să se corijeze una pe alta, pentru că experienţele trecute pe care le avem şi le avem triste, ne spun că atunci când şi la preşedinţie şi la guvern sunt aceleaşi forţe, corupţia creşte, aranjamentele şi înţelegerile devin modă, şi asta mă îndeamnă să spun: Nu, cred că ar fi bine, cel puţin doi ani următori, ca guvernul care este la putere acum alături de un preşedinte venit din opoziţie, să încerce să lucreze împreună, pentru un scop, pentru ţară. S-ar corija mai bine, s-ar elimina suspiciunile , pentru că populaţia iarăşi va începe să creadă că acolo sus se întâmplă altceva, şi s-ar ajunge la o reuşită. Dacă se va forţa nota unui guvern venit din zona partidelor care l-au propulsat pe actualul preşedinte, e foarte posibil ca tot proiectul de ţară să aibă mai puţine şanse. Oricum, într-un interval de doi ani, nu se poate face o schimbare majoră, dar într-un interval de 10-12 ani, în care se pot perinda şi unii şi alţii la putere, s-ar putea întâmpla ceva. Eu vreau un proiect de ţară şi societatea civilă cu care lucrez vrea un proiect de ţară gândit undeva la limita anilor 2050, în care demnitatea oamenilor de aici să fie ţelul principal. Să nu pleci capul atunci când ajungi la graniţa Europei şi să spună „Tu eşti din România şi nu vreau să te văd". Sau ce s-a întâmplat serile trecute la Debrecen, când vecinul de lângă tine îţi spune „ţigan". Astea sunt lucrurile care ar trebui să fie ca un pretext pentru un proiect de ţară. De unde am ajuns să fim catalogaţi aşa şi de ce? Şi ce avem de înlăturat ca să fim priviţi ca români, ca nişte oameni bravi şi demni, pe care îi aşteptăm şi îi respectăm? Aşa ar fi trebuit să se fi întâmplat la Debrecen.
„Economic, nu sunt semne încurajante pentru 2015"
R. : Domnule Pop, sunteţi bancher vechi, cu studii economice la bază şi o mare experienţă în sistemul bancar şi în lumea afacerilor, cum vedeţi cele mai importante măsuri ale guvernului, una dintre ele este cea privind scăderea CAS-ului la angajator cu 5 procente. Au fost unele voci din lumea economică care au spus că ar fi fost mai bine să se încerce reducerea TVA cu câteva procente, pentru că astfel ar fi beneficiat o mare parte din populaţia ţării, aşa au de câştigat doar patronii. Părerea d-voastră care e, dacă ar fi trebuit să alegeţi din cele două?
I.P. : Mai bine ar fi fost să se încurajeze munca şi în momentul în care mai mulţi muncesc şi mai mulţi contribuie şi societatea este mai potentă financiar şi familia iarăşi e mai potentă financiar, atunci şi veniturile bugetului cresc, şi atunci există şansa ca să cobori şi CAS-ul şi TVA-ul şi să o duci mai bine. Dar aşa, dacă e să trag cu lozul, e totuşi bine, că după vreo 20 de ani în care CAS-ul a fost foarte sus, am ajuns la o subţiere, lasă un ban pentru reinvestire la patron. În momentul în care reinvesteşti, creezi un loc de muncă. Aici e abilitatea oricărui guvern de a crea perspective pentru noi locuri de muncă.
R. : Referitor la Bugetul de Stat pe 2015, guvernul a fost criticat pentru banii mai puţini alocaţi pentru investiţii. Cum comentaţi d-voastră această problemă?
I.P. : Investiţiile înseamnă locuri de muncă, înseamnă câştig salarial şi de aici orice om căruia îi dai un loc de muncă şi un câştig va deveni, pe de o parte, un contributor, în loc să fie întreţinut de stat, iar pe de altă parte, va reinvesti.
R.: Cum credeţi că va fi anul 2015 din punct de vedere economic?
I.P. : Mi-e greu să fac predicţii, chiar imposibil. Vedeţi, în jurul nostru asistăm astăzi la un imperiu al Rusiei care este într-o cădere aproape liberă, o Ucraină care e vecină cu noi care intră în faliment, o Ungarie care joacă la două capete şi în contextul acesta e chiar foarte dificil să faci predicţii. Pot să mă uit pe ce s-a întâmplat ieri, aurul a început să crească, ceea ce înseamnă că este o teamă de investire, e un apetit de economisire, omul se duce spre economisire, nu e un element încurajant, e o cădere a burselor, nu e un element încurajant, pentru România e un flux de bani pe ieşire, sumele sunt mari şi late, leul a devenit mai slab, acestea nu sunt de bun augur . Dar haideţi să gândim pozitiv, că preşedintele care se va aşeza la Cotroceni, va colabora cu guvernul pentru un proiect de ţară, şi că nu ne va păsa ce se întâmplă în jurul nostru. Sigur, e idealist ce spun eu, dar mi-aş dori să se întâmple.
