Spaimele primarului Emil Boc (I)

Să fii și administrator, și politician. Este o dublă ipostază cu care se confruntă cei care gestionează țara, județul, orașul, comuna. De aceea, fiecare măsură se măsoară și în termeni de eficiență, dar și de popularitate.

Pe rețeaua de socializare Facebook se dau adevărate bătălii virtuale la mai toate postările primarului Emil Boc. De o parte, oameni prosternaţi, gata să îi sărute mâna edilului şef că a participat la plantarea unor arbori. De cealaltă, criticii. În ambele tabere sunt probabil şi “postaci” ai partidelor, oameni cu interese politice. La mijloc, persoanele care consideră că omul din fruntea administrativului îşi face doar treaba. Adică l-am ales să stea în birou cu o broască ţestoasă sau să muncească pentru comunitate?

Există direcţii clare pentru administraţie pentru modernizarea orașului. Dar spre aceste direcții se merge cu viteză inegală, care nu are legătură cu bugetul. Un observator fidel poate observa încotro merge municipalitatea cu viteză şi încotro se îndreaptă cu frâna acționată. “Să nu supărăm votanţii” este acea pancartă mare instalată pe clădirea primăriei, dar pe care nu o vede chiar toată lumea.

Astăzi vă propunem câteva dintre spaimele primarului, legate de șoferi:

1. Facem ordine în trafic cu două radare. Primarul a susținut că sunt prea multe accidente la Cluj, dar a socotit că singura vină o poartă viteza prea mare de deplasare a unora. Într-un oraș sufocat, e de râs să blamezi exclusiv viteza; indisciplina la volan se manifestă în mai multe feluri, foarte puțin sancționate de poliție.

Când, în sfârșit, din partea oamenilor legii a venit o propunere de supraveghere video a intersecțiilor și de amendare a celor care le blochează sau a celor care trec pe roșu, Boc s-a opus vehement. S-ar fi disciplinat traficul? Da! S-ar fi enervat ”șmecherii”? Categoric! În schimb, a cumpărat din banii primăriei două radare tip pistol, pe care le-a oferit serviciului de poliție rutieră. Probabil pentru ”liniuțele” de noapte. Bune și alea, ce să spunem.

2. Demolăm garaje cu vorba. De mulți ani, societatea civilă a arătat că garajele de tablă sunt o plagă pe corpul Clujului. Sunt demodate, urâte cum e Quasimodo al lui Victor Hugo. Sunt însă mii de garaje în cartiere și teama de a nu-i supăra pe proprietarii temporari (întrucât autorizațiile sunt și ele temporare) este mare. Că oamenii fac urât dacă le iei locul unde își țin cartofii și castraveții murați. 

Municipalitatea a anunțat de mai mulți ani că pornește războiul, dar a tras primele salve de muschetă abia în această primăvară. Primarul s-a ascuns după lipsa de soluții, deși toți specialiștii au spus că, da, la fiecare trei garaje demolate apare un al patrulea loc de parcare. Asta dacă nu ai bani să faci parking, ca numărul de locuri să se înmulțească de trei-patru ori.

Acestea sunt două spaime mari ale edilului șef, dar, desigur, și altele. Despre care vom scrie în episoade viitoare.