Unde ne adăpostim dacă vine un război. Câţi clujeni scapă dacă ne atacă ruşii FOTO/VIDEO

Unde ne adăpostim dacă vine un război. Câţi clujeni scapă dacă ne atacă ruşii FOTO/VIDEO
ZIUA de CLUJ vă propune o incursiune în adăposturile anti-aeriene ale Clujului. Ştiaţi că avem aşa ceva? Noi vă spunem câte sunt şi cum arată.

Suntem asiguraţi, cam de câte ori întrebăm, că Rusia nu vrea război cu noi. Că niciun avion sau rachetă nu va zbura peste România şi că prin binoclul lui Vladimir Putin nu se vede decât Ucraina, cel mult Georgia şi Transnistria.

Pe de altă parte, nu putem decât să observăm cu oarecari frisoane că exerciţiile militare sunt tot mai dese în unităţile noastre, că americanii îşi aduc un adevărat arsenal de luptă în România, că medicii de familie întocmesc liste cu bărbaţi sănătoşi, între 18 şi 35 de ani. Sună naiv, dar poate că un răspuns simplu bate teoriile geo-strategice: de ce ne trebuie scut anti-rachetă, dacă nu avem nicio emoţie?

88 de adăposturi în Cluj

Poveştile cu război ni le-au depănat bunicii şi străbunicii noştri. Ne închipuim că vremurile tulburi s-au dus şi că nu vom folosi niciodată cluburile de fiţe din centru pe post de adăposturi anti-aeriene. Dar Putin s-ar putea să aibă altă agendă.

„Cred că va creşte confruntarea dintre ţările noastre şi din păcate avem motive să credem asta", declara, acum două luni, Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare de la Moscova.

Ce vor face clujenii dacă ruşii ne atacă? Vă lăsăm să trageţi singuri concluziile după ce vom vizita împreună adăposturile anti-aeriene clujene. La prima vedere, pare că vom pieri pe capete.

În Cluj sunt 88 de adăposturi şi două centre de comandă. Am vizitat două astfel de refugii, împreună cu Ioan Antoniu Chindriş, inspector în cadrul Biroului de protecţie civilă, securitate şi sănătate în muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor. Am văzut cum arată centrul de comandă, în subsolul Hotelului Belvedere, şi un adăpost din subsolul unui bloc din cartierul Mănăştur.

Adăpost locuit în Mănăştur

Pe strada Bucegi, la subsolul unui bloc de garsoniere din zona Union, sunt două adăposturi. Surpriză, unul este locuit. „Sunt trei adăposturi din Cluj care sunt locuite. Sunt oameni sărmani, care au contract cu primăria pentru câte 45 de metri pătraţi. Nu plătesc nimic, doar întreţinerea la administraţia blocului", a explicat Ioan Chindriş. În prima încăpere stă o bătrânică văduvă, care şi-a umplut camera cu gunoaie. Doar o perdeluţă o desparte de cealaltă cameră, în care stau înghesuite cinci persoane: el e pensionar de boală, ea e casnică şi au trei copii mari. De doi ani se adăpostesc acolo, nu de bombe, ci de cerul liber, şi aşteaptă o locuinţă socială de la municipalitate.

Am vizitat şi adăpostul gol. Are două uşi de acces şi o ieşire de urgenţă. Sunt două rânduri de porţi metalice grele, etanşe, la fiecare intrare, între care există ceea ce se cheamă un sas (încăpere care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul, potrivit dexonline.ro). În interior sunt şase încăperi. Simple, cu beton pe jos, mărunţit într-una dintre camere. Pereţii sunt văruiţi, dar suferă din cauza trecerii timpului şi a inundaţiilor. Sunt câte două grupuri sanitare cu câte patru toalete, murdare, fără capac. Duş nu este prevăzut. Niciun scaun, pat, masă, cuier, calorifer. Un mare pustiu de circa 120 de metri pătraţi, cu câte un bec în tavan.

„Dacă e cazul, vom utila cu scaune. Nu moare nimeni dacă stă o zi, două, aici, până să poată ieşi afară", ne explică Ioan Chindriş. În adăpost există şi o instalaţie de filtroventilaţie. „E un sistem care introduce aer din exterior şi îl filtrează. Motorul s-a furat. Funcţionează însă şi cu manivelă", aflăm de la inspectorul primăriei.

10.000 scapă, restul, în voia sorţii

Într-un astfel de adăpost, încap până la 150 de persoane, înghesuite ca în tramvai. Există şi adăposturi mai mici, în care se pot refugia maxim 100 de persoane. La o medie de 100 de persoane, un calcul simplu ne arată că cele 88 de adăposturi pot primi 8.800 de persoane. Chiar dacă rotunjim la 10.000, e limpede că cea mai mare parte din populaţia de peste 300.000 de suflete a Clujului, către 400.000, cu studenţii, este condamnată.

„Se găsesc soluţii la momentul respectiv pentru toţi. Oamenii se pot adăposti şi în beciuri, în blocurile cu fundaţii mai rezistente", a spus Chindriş. Tot el a recunoscut însă că „ruşii ne atacă de două ori până ne trezim noi. Oamenii nu sunt interesaţi de protecţia civilă, dacă vine o rachetă nimeni nu ar şti ce trebuie să facă".

Primăria se ocupă de întreţinerea, igienizarea şi verificarea tuturor adăposturilor din Cluj. Chei au însă şi administratorii. Din punct de vedere operativ, aceste adăposturi sunt în subordinea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. „Dacă e caz de forţă majoră, oamenii nu trebuie să aştepte. Sparg lacătul şi intră", mai subliniază Chindriş.

Centrul de comandă e pe Cetăţuie

Am vizitat şi centrul de comandă din măruntaiele Hotelului Belvedere, care pare desprins din filmele cu Sergiu Nicolaescu. Incontestabil, este mai spaţios, mai luminos, mai bine întreţinut. Există o cameră de comandă şi o sală pentru comisii, unde fiecare autoritate are locul bine stabilit, marcat cu cartonaşe. Adăpostul are şi un dormitor, cu tot ce e necesar. Măcar minţile luminate ale situaţiilor de urgenţă pot munci şi se pot odihni. Există şi un dezavantaj: doar două toalete au fost prevăzute pentru toţi cei care ar trebui să gândească strategii pentru salvarea Clujului.

Spaţiul are peste 200 de metri pătraţi şi este folosit pentru exerciţii. Sau a fost. Problema cu ruşii nu a părut să emoţioneze pe nimeni, dovadă ziarul uitat de la ultima simulare şi datat august 2008.

Mai există un centru de comandă secundar, pe strada Grigore Alexandrescu, din Mănăştur.

La Cluj sunt şi 70 de sirene, menite să anunţe evenimente catastrofice: 60 – electrice şi 10 – electronice. Acestea sunt comandate de o centrală de alarmare. De curând, primăria a lansat o licitaţie pentru cumpăarea unor adaptoare, în aşa fel încât centrala să poată fi controlată chiar şi cu ajutorul unui smartphone.

Un gând la urmă: să sperăm că războiul va rămâne pe veci în poveştile bunicilor sau în filmele cu Tom Hanks şi că nu vom afla niciodată cât de (ne)pregătit e Clujul pentru un conflict armat.

Comenteaza