Karachteron la vechii greci denomina un ţăruş înfipt cu fermitate între două proprietăţi pentru a le delimita, metodă folosită până în zilele noastre. Scandalon era acelaşi tip de ţăruş folosit pentru a frâna căruţa prin fixarea lui între spiţe.

muncă, robiteală, caznă, slujbă, treabă, osteneală, toate sinonime de inspiraţie slavă. Pentru anumite realităţi existenţiale, limba latină nu a avut forţa de a impune idiomului românesc definiţii în uz. Prezenţa resurselor lingvistice slave e consisetentă şi bine primită; fără acestă influenţă morfo-fonetică dulceagă poezia românescă ar fi fost foarte săracă.

Teodor Lazăr scrie despre "băseleaga" de 100.000 de dolari a fostei ministrese Elena Udrea.

Gândurile legate de păguboasa plagă socială generată de impostură mi-au fost stârnite de o ştire care a plecat din frumoasa capitală a Banatului, ştire care anunţa că un pretins chirurg ortoped venit din Italia a executat peste 160 de operaţii, în mare parte pe coloana vertebrală, manopere medicale complexe pe o zonă foarte sensibilă şi complicat de restaurat a corpului uman.

Subiect inepuizabil, continuu frecventat, dezbătut cu insistenţă, impus, contestat, cultivat, atacat, apărat. Cuvântul în sine nu e malign, de altfel niciun cuvânt nu e vinovat de a fi, nici măcar tulburătorul cuvânt cancer, mai ales despărţit în silabe, însă în spatele nevinovatelor cuvinte uneori se manifestă realităţi şi fenomene de severă nocivitate.

Dincolo de a fi o mare sărbătoare, celebrată de toţi creştinii în momente diferite, realitatea Învierii lui Hristos e premisa Învierii tuturor ce luminează orizontul nostru existenţial. În lipsa nădejdii înveşnicirii existenţei noastre am pluti peste realităţile telurice imediate mai puţin decât a reuşit copilotul german Andreas Lubitz sau am face-o doar mai bine sedaţi decât el. Lipsită de perspectiva Învierii, lumea se poate organiza „nemţeşte" precum un mare spital de nebuni sau în cel mai bun caz îşi poate juca orwelian experienţe zootehnice bine cosmetizate.

Dacă ar fi să definim cauzele tragediei aviatice din Alpii francezi în limita unui singur cuvânt, cred că instabilitatea este ceea ce poate explica recenta dramă colectivă. În faţa unei drame ca aceasta, omul şi colectivitaţiile umane caută cu insistenţă explicaţii şi cu cât acestea sunt furnizate mai rapid şi emise de autorităţi credibile, cu atât mai bine pentru o minimă reechilibrare emoţională a celor ce asistă mai mult sau mai puţin implicaţi la evenimente. Explicaţiile în aceste situaţii au un rol eminamente terapeutic.

Nu doresc să forţez construcţia unui cuvânt compus, însă realitătăţile istorice pe care le traversează omenirea impun o asemenea definire. Pacea este un deziderat fundamental al omului ca individ şi ca element racordat la valorile esenţiale ale culturii sale: familie, comunitatea coabitantă, etnie şi mai nou comunitate globalizată. Înainte de a fi un concept filozofic, socio-cultural, politic sau psihologic; pacea în mod esenţial este o STARE de fundament existenţial uman, cu alte cuvinte valoarea păcii unui sistem colectiv uman este dată de pacea interioară a fiecărui membru.

Dincolo de a fi o atitudine sau mai de grabă lipsa unei atitudini, indiferenţa ţine de patologia societăţii contemporane. Dacă e să facem o analogie cu bolile psiho-somatice, indiferenţa e un amestec între cancer şi lepră, două maladii insidioase, caracterizate prin faptul că nu transmit semnale dureroase sau, când o fac, e de obicei prea târziu. În acest fel ticălos acţionează lepra indiferenţei în corpul societăţii „prostmoderne".