A început numerotarea inversă pentru Guvernul Boc 5. Conform opoziţiei

PSD, PNL şi PC au declanşat cursa pentru dărâmarea Guvernului Boc. Ceea ce presupune transformarea opoziţiei din minoritate în majoritate. Este condiţia sine qua non. Dacă acest lucru nu se întâmplă în interiorul Parlamentului României atunci Guvernul Boc, în loc să fie dărâmat, va fi consolidat. Iar consecinţele nu vor întârzia să apară. Mai ales în stradă.

Deşi a ratat cel mai bun prilej de a da peste cap Guvernul Boc şi de a veni la putere, atunci când a luat decizia nefericită de a cere dreptate la o Curte Constituţională aflată în prizonierat politic, opoziţia îşi manifestă brusc nerăbdarea şi ia decizia de a introduce o moţiune de cenzură. Chiar acum, după ce Guvernul Boc tocmai a ieşit întărit prin verdicul dat de Curtea Constituţională legat de legea pensionarilor, iar Traian Băsescu a făcut şi el o jonglerie politică extrem de profitabilă prin modificarea pe care o propune - oare de ce a făcut-o acum şi nu altădată? - Legii pensiilor privind termenul pentru femei. Motivele posibile ale acestei decizii sunt mai multe. Fie unii lideri ai opoziţiei joacă, de fapt, pe sub masă cu echipa Băsescu - Boc; fie se tem să preia puterea într-un moment de criză, dar în acelaşi timp nu vor să fie acuzaţi că nu încearcă şi atunci au identificat acest compromis, constând într-o tentativă care probabil va eşua; fie aceiaşi lideri au semnale din partea unor parlamentari ai puterii, conform cărora aceştia urmează să defecteze, trecând de partea opoziţiei.

Personal cred, mai degrabă, în cea de-a treia ipoteză. Dacă ne plasăm în acest scenariu, atunci am putea raţiona în felul următor. Că oamenii responsabili din opoziţie îşi dau seama că situaţia este atât de gravă, încât riscul de escaladare poate fi fatal pentru România şi, atunci, orice trebuie încercat pentru a aduce la putere un guvern şi un preşedinte credibil. În al doilea rând, ei s-ar putea baza pe prăbuşirea în rândul opiniei publice, conform sondajelor şi tuturor tipurilor de analiză, a suportului acordat coaliţiei la putere. În fine, nu sunt de neglijat posibilele semnale, conform cărora un anumit număr suficient de mare de deputaţi şi senatori ai puterii ar fi dispuşi să sară gardul în opoziţie pentru a reveni alături de actuala opoziţie la putere.

Este posibil să fie aşa. Cu certitudine, atât programul oferit de PNL privind guvernarea, cât şi cel mai recent lansat pe piaţă de PSD şi, fireşte, setul de propuneri avansate de PC sunt de natură să conducă la o viziune mai coerentă privind asanarea crizei şi relansarea economică. Sub aspect social, e limpede că un nou guvern ar beneficia de o perioadă de linişte atât de necesară. Pe plan extern, un grad mai mare de credibilitate nu poate fi decât benefic. Indiferent cine va guverna, pentru început va fi mai bine. Poate că această socoteală şi-o fac şi cei câţiva parlamentari ai puterii, care pot face diferenţa şi care pot decide, prin votul lor, soarta moţiunii de cenzură.

Am însă o singură întrebare la care nu am cum să dau un răspuns. O întrebare gravă. Nu cumva semnalele pe care le primeşte opoziţia din partea unor parlamentari ai puterii sunt, în mod intenţionat şi viclean, false?