ANALIZA CUPEI MONDIALE: Cine va juca finala?

Înainte de turneul final al actualului campionat mondial de fotbal pariurile au mizat precumpănitor pe Brazilia, Argentina, Anglia ca finaliste.

 La cota pariurilor urmau Spania, Germania, Italia, Olanda, Franţa, Portugalia. Este evident că primele patru echipe din lume, aşadar cele care dispută meciurile semifinale, s-au recrutat din lista pariurilor. Doar Uruguay-ul s-a adăugat. Este tot atât de evident că cele mai cotate echipe la pariuri – Brazilia şi Argentina – au părăsit, deja în sferturile de finală, competiţia, fiind învinse, fără drept de apel, de Olanda, respectiv, de Germania. Acestea nu numai că au învins, dar au arătat un alt fel de fotbal, la fel de spectaculos, dar mai eficace decât adversarele lor sud-americane.

 

Pe de altă parte, se observă că pariurile au mizat pe ceea ce se sesiza cu ochiul liber: tehnica individuală ridicată a jucătorilor sud-americani şi intensa mediatizare a individualităţilor (Kaka, Messi, Robinho, Higuain, Fabiano etc.). Mai puţin s-a observat că mulţi alţi jucători (Schweinsteiger, Sneijder, Klose, Fabregas, Forlan, Robben, etc.) dispun de aceeaşi tehnică individuală, dar practică un joc al echipei mai structurat şi că echipele care au ajuns în semifinale au adus, fiecare, o idee de joc ce merită examinată distinct.

 

Care dintre semifinaliste va juca însă finala? Şi la acest nivel, turneul final nu are câştigători uşor previzibili. în disputa dintre Uruguay şi Olanda, jocul realist purtat de cel mai bun lot al europenilor pare să prevaleze. Olanda va putea etala în toate compartimentele jucători compleţi, excelenţi tehnicieni, bine motivaţi. Linia ofensivă, cu Sneijder, van der Vaart, Robben, va face clipe grele sud-americanilor. Aceştia rămân cu şansa lor, chiar dacă vor fi împiedicaţi, de un regulament absurd, să-l folosească pe cel mai bun vârf de atac pe care îl au, Suarez, care este, paradoxal, însuşi golgheterul campionatului olandez. în apărare, Lugano, Godin şi Fucile pot bara tăioase incursiuni ale olandezilor, iar cei doi Perreira, Perez şi Forlan vor muta jocul în preajma careului acestora. Nu cred, însă, că Abreu şi Cavani vor periclita prea mult poarta Olandei în faţa lui Mathijsen şi Heitinga.

 

A doua semifinală, Germania-Spania, este mai complicată. Propriu-zis, Spania nu a fost pusă încă cu adevărat la încercare: până acum, adversarii ei au fost Elveţia, Honduras, Chile, Portugalia şi Paraguay. Ibericii nu au trebuit să depăşească mari forţe. în schimb, Germania a jucat cu Australia, Ghana, Serbia, dar a trebuit să treacă de Anglia şi Argentina, două dintre cele mai mari forţe ale fotbalului mondial. Ambele încercări Germania le-a trecut triumfal, cu adevărate lecţii de fotbal spectaculos, gândit şi eficace.

 

Orice echipă se ambiţionează, însă, în faţa Germaniei, căci în compania acesteia examenul este serios. Spania nu va face excepţie şi va încerca să repete performanţa, desigur norocoasă, din finala Campionatului european din 2008. Echipa iberică nu este lipsită de atuuri: nici o altă echipă nu este mai bună sub aspectul capacităţii de a pasa pe tot terenul şi de a-l stăpâni. în plus, Spania are jucători abili, care pot răsturna scorul prin reuşite individuale, uneori contra jocului din teren (cum s-a văzut recent, cu Paraguay-ul, care a pierdut din neşansă). Cele trei – motivaţia, capacitatea amintită şi calitatea jucătorilor – Spania le va arunca în luptă.

 

Germania a prezentat fotbalul cel mai elaborat la acest turneu final, cu jucători tehnici, în bună condiţie fizică, cerebrali. Ea vine după două meciuri grele (cu Anglia şi Argentina), care pot întări motivarea jucătorilor, dar care pot lăsa şi urme (una este sigură: absenţa, tot absurdă, a vârfului de atac Thomas Müller). Pregătirea germană va putea prevala dacă forma fizică excelentă a jucătorilor se reconfirmă, iar mijlocul echipei, cu Schweinsteiger, Khedira, Oezil, Kroos, va controla suprafaţa, permiţând apărării, mai ales lui Mertesacker şi Friedrich, să respire în voie în faţa incursiunilor lui David Villa şi Fabregas.

 

Cu Germania până şi placidul vârf de atac spaniol Torres (dacă va mai fi introdus) va încerca să prindă aripi. Dar, aşa cum Arsene Wenger, antrenorul francez de la Arsenal Londra, spunea: cine vine la campionatul mondial de fotbal trebuie să fie astfel pregătit încât să câştige în faţa oricărei alte echipe. Deocamdată, doar Germania şi, pe partea cealaltă a tabloului, Olanda au confirmat o astfel de capacitate.