Corabia s-a găurit rău. Şi se transformă în epavă

Revolta funcţionarilor din Ministerul de Finanţe a fost un eveniment mai mult decât tulburător. Uluitor. Finanţele sunt o parte din inima sistemului. Din esenţa puterii executive.

În momentul în care Finanţele se paralizează, statul însuşi este paralizat. S-a întâmplat mai mult decât atât. Chiar sediul Ministerului s-a aflat sub ocupaţie. Sub o ocupaţie legitimă. Greva şi revolta au fost cu adevărat spontane. Şi admiţând că cineva ar fi formulat acuzaţii împotriva funcţionarilor Ministerului de Finanţe, ele au fost instantaneu spulberate în momentul în care Guvernul însuşi a recunoscut legitimitatea revoltei. Cum? Dându-le satisfacţie oamenilor. Angajându-se să le satisfacă solicitările. Pentru Guvernul Boc, dar şi pentru stabilitatea politică a României, pericolul însă abia începe.

A trecut un glonţ, milimetric, pe lângă inima statului de drept. Oare doar a trecut? S-a produs o rană. Adâncă. Prima hemoragie. Guvernul Boc s-a recunoscut învins. Evident, aceasta este doar aparentă. În esenţă, Traian Băsescu a fost învins. Pentru că Preşedintele e cel care a impus, şi a declarat public acest lucru, măsurile care au stârnit revolta. Din acest moment funcţionează principiul dominoului. Şi alţi funcţionari publici, ai altor ministere, vor proceda la fel. Îmi imaginez, şi asta s-ar putea întâmpla foarte curând, cum profesorii, şi în general funcţionarii din învăţământ, vor intra şi ei într-o greva generală. Spontană sau organizată. Mai ales că a crescut acum credibilitatea liderilor sindicali. Ce vor face aceştia? Vor ocupa şcolile, universităţile, inspectoratele şcolare şi clădirea Ministerului. Şi cum va reacţiona Guvernul? Nu mai are loc de întors. Precedentul a fost creat la Finanţe. Executivul va trebui să facă la fel. Adică Băsescu. Să dea înapoi ce a luat. Şi va fi o nouă hemoragie.

Asemenea evenimente se vor declanşa şi desfăşura pe rând sau simultan. Să ne imaginăm ce se va întâmpla când ceferiştii vor bloca circulaţia şi vor ocupa gările. Când medicii şi personalul sanitar vor bloca, cu bolnavi cu tot, spitalele. Şi aşa mai departe. Şi de ce nu ne-am putea imagina că, în ciuda ameninţărilor la care tocmai au fost expuşi şi în ciuda unei legi speciale, poliţiştii şi ceilalţi funcţionari ai Ministerului de Interne ar protesta, luând sub ocupaţie sediile. Inclusiv sediul central. Dacă revolta va fi spontană, ce va face sistemul oricât de represiv ar deveni el? Poate doamna Kovesi, la ordinul lui Băsescu, să deschidă dosare penale, simultan, zecilor de mii de poliţişti? Statul român se comportă ca o corabie cu atât de multe găuri, încât astuparea uneia face ca apa să năvălească în cală, cu şi mai multă furie prin celelalte. Repede şi sigur, această ambarcaţiune se scufundă. Şi se transformă în epavă. Am văzut în imagini transmise în direct de la sediul Ministerului de Finanţe nu numai semnele disoluţiei instituţiilor statului - situaţia a fost scăpată un timp de sub control, atât de către de demnitarii guvernamentali, cât şi de către liderii sindicali - ci şi ale anarhiei care însoţeşte implacabil disoluţia. A fost doar începutul.