DISTRIBUIE
Revin asupra unor texte din “Cartea neagră a revoluţiei franceze”, conţinând mărturii cutremurătoare ale evenimentelor de la 1789-1794. Aşa încât orice derapaj de la adevăr ne doare.
Şi de aceea apreciem cartea, a cărei traducere din limba franceză o datorăm unor clujeni amintiţi în textul trecut, descoperind în ea dorinţa celor 45 de intelectuali francezi, care semnează studiile respective, de a rescrie istoria revoluţiei în limitele realităţii, oricât de crudă ni se dezvăluie ea. Şi, ca un corolar al acestui efort restaurator, dar şi ca o mărturie a faptului că Franţa s-a trezit din letargia uitării impuse de-a lungul timpului, redăm azi aspecte extrem de interesante din textul părintelui Jean-Charles Roux, scriitor, “Patimile şi martiriul unui copil-Rege al Franţei”, din care am desprins şi momentele emoţionante care au avut loc, iată, în ... 8 iunie 2004; adică la mai bine de două secole de la moartea copilului-Rege, Ludovic al XVII-lea, omorât la vârsta de numai 8 ani, prin înfometare şi mizerie .
Deci, acum 6 ani a avut loc, surprinzător, o misă solemnă, în amintirea Regelui copil. Aceasta, graţie iniţiativei şi curajului medicului Pelleton, care, după moartea copilului-Rege, făcându-i autopsia, i-a scos inima şi a conservat-o în tărâţe. Apoi, ea a fost transmisă moştenitorilor care, la rândul lor, au dăruit-o ca pe o relicvă sfântă ramurii principale a Casei de Bourbon şi a fost venerată, apoi, în capela contelui Chambord, la Frohsdorf. Interesant este că ea a fost salvată de... trupele sovietice dintr-un jaf la care s-a încercat să fie supus acest castel după cel de-al Doilea Război Mondial.
În cele din urmă, două prinţese Massimo: Blanche şi Neige, după mamă din familia Bourbon, au dăruit-o Memorialului Franţei pentru Bazilica Saint-Denis. Şi iată că “minunea” s-a săvârşit: preşedintele Memorialului, ducele Bauffremont, a organizat, cu ajutorul Primăriei din Saint-Denis, ceremonia îngropăciunii casetei de cristal cu inima regelui, printr-o misă solemnă, la care au luat parte - scrie autorul -numeroase universităţi din Franţa, dar şi elita intelectuală şi catolică din ţară. Erau de faţă fruntaşii Casei de Bourbon, dar şi arhiducii Casei de Habsburg. Ducele de Anjou a întâmpinat în faţa bisericii nepreţuita relicvă adusă de la Paris, unde - luaţi aminte - a fost expusă în biserica Saint - Germain l’Auxerrois.
Acolo, mii de parizieni au adus omagiu copilului-Rege, rugându-se în genunchi. Apoi, la Saint-Denis, ducele de Anjou a înmânat caseta unui copil de vârsta Regelui în anul morţii şi, astfel, au intrat în biserică, în sunetele marii orgi care interpreta “Fanfara regală” de Pergolesi, trecând prin mijlocul unei mulţimi emoţionante care simţea - spune autorul - că trăieşte unul dintre marile ore ale istoriei Franţei. Cuvântările au fost rostite în catedrală de arhiepiscopul de Tours, Monseniorul Jean Honoré, iar în clipa în care urna a fost depusă pentru câteva clipe, simbolic, între cele două morminte, al lui Ludovic al XVI-lea şi al Mariei Antoneta - părinţii copilului-Rege - , preotul de la Milly-la-Foret, capelan al casei regale, cu o voce caldă şi mlădioasă - ne încredinţează autorul -, a rostit cuvinte impresionante: “Sire, aţi fost regele tristeţii, al mizeriei şi al umilirii! Sire, ca rege aţi fost regele poporului său, căci aţi suferit asupra propriei voastre persoane acele torturi, terori, nedreptăţi la care au fost atunci supuşi toţi francezii!”
Apoi, capelanul a precizat că odată cu inima Regelui intră în bazilica Saint-Denis toţi luptătorii din Vandeea, toţi morţii revoluţiei, toţi cei care au spus “nu” barbariei şi apostazei... Momente solemne, dedicate unui rege care, iată, în chiar deceniul nostru este comemorat cum nu bănuiau, poate, cei care au manipulat istoria timp de peste două secole.
Deci, acum 6 ani a avut loc, surprinzător, o misă solemnă, în amintirea Regelui copil. Aceasta, graţie iniţiativei şi curajului medicului Pelleton, care, după moartea copilului-Rege, făcându-i autopsia, i-a scos inima şi a conservat-o în tărâţe. Apoi, ea a fost transmisă moştenitorilor care, la rândul lor, au dăruit-o ca pe o relicvă sfântă ramurii principale a Casei de Bourbon şi a fost venerată, apoi, în capela contelui Chambord, la Frohsdorf. Interesant este că ea a fost salvată de... trupele sovietice dintr-un jaf la care s-a încercat să fie supus acest castel după cel de-al Doilea Război Mondial.
În cele din urmă, două prinţese Massimo: Blanche şi Neige, după mamă din familia Bourbon, au dăruit-o Memorialului Franţei pentru Bazilica Saint-Denis. Şi iată că “minunea” s-a săvârşit: preşedintele Memorialului, ducele Bauffremont, a organizat, cu ajutorul Primăriei din Saint-Denis, ceremonia îngropăciunii casetei de cristal cu inima regelui, printr-o misă solemnă, la care au luat parte - scrie autorul -numeroase universităţi din Franţa, dar şi elita intelectuală şi catolică din ţară. Erau de faţă fruntaşii Casei de Bourbon, dar şi arhiducii Casei de Habsburg. Ducele de Anjou a întâmpinat în faţa bisericii nepreţuita relicvă adusă de la Paris, unde - luaţi aminte - a fost expusă în biserica Saint - Germain l’Auxerrois.
Acolo, mii de parizieni au adus omagiu copilului-Rege, rugându-se în genunchi. Apoi, la Saint-Denis, ducele de Anjou a înmânat caseta unui copil de vârsta Regelui în anul morţii şi, astfel, au intrat în biserică, în sunetele marii orgi care interpreta “Fanfara regală” de Pergolesi, trecând prin mijlocul unei mulţimi emoţionante care simţea - spune autorul - că trăieşte unul dintre marile ore ale istoriei Franţei. Cuvântările au fost rostite în catedrală de arhiepiscopul de Tours, Monseniorul Jean Honoré, iar în clipa în care urna a fost depusă pentru câteva clipe, simbolic, între cele două morminte, al lui Ludovic al XVI-lea şi al Mariei Antoneta - părinţii copilului-Rege - , preotul de la Milly-la-Foret, capelan al casei regale, cu o voce caldă şi mlădioasă - ne încredinţează autorul -, a rostit cuvinte impresionante: “Sire, aţi fost regele tristeţii, al mizeriei şi al umilirii! Sire, ca rege aţi fost regele poporului său, căci aţi suferit asupra propriei voastre persoane acele torturi, terori, nedreptăţi la care au fost atunci supuşi toţi francezii!”
Apoi, capelanul a precizat că odată cu inima Regelui intră în bazilica Saint-Denis toţi luptătorii din Vandeea, toţi morţii revoluţiei, toţi cei care au spus “nu” barbariei şi apostazei... Momente solemne, dedicate unui rege care, iată, în chiar deceniul nostru este comemorat cum nu bănuiau, poate, cei care au manipulat istoria timp de peste două secole.
DISTRIBUIE
Comenteaza
