De ce? Care este, în definitiv, legătura? Şi cum încearcă Traian Băsescu să scape acum de răspundere, spălându-se pe mâini?
Fişa postului de preşedinte, astfel cum este ea definită de Constituţia României, nu i se potriveşte, în mod categoric, lui Băsescu. El şi-a dorit întotdeauna, de fapt, să fie la butoane. Adică, şef al Executivului. Prim-ministru. Numai că realităţile politice i-au dictat o soluţie de compromis. Pentru Băsescu a fost mai uşor să ia locul lui Stolojan, în campania electorală prezidenţială, să se bată pentru şefia statului, să şi-o adjudece şi, apoi, să forţeze crearea unui guvern ascultător. în primă instanţă, nu a reuşit să aibă un premier ţinut în lesă. Călin Popescu Tăriceanu şi PNL s-au opus. Iar PSD, din opoziţie, a sprijinit această mişcare de rezistenţă. Odată cu instalarea Guvernului Boc, situaţia însă s-a schimbat radical.
Punând mâna pe guvernare, prin instalarea unui premier de mucava, în persoana lui Emil Boc, Traian Băsescu a făcut ce a vrut. A tăiat şi a spânzurat la capitolul guvernare. A condus Executivul. A făcut-o atât de ostentativ şi de energic, încât multe dintre deciziile capitale ale guvernelor 1, 2, 3 şi 4 au fost luate fără ca membrii cabinetului să ştie despre ce este vorba. Miniştrii PD-L, la fel ca şi formaţiunile aliate, s-au trezit de multe ori în faţa faptului împlinit. Au fost puşi în situaţii absolut penibile faţă de opinia publică, atunci când au fost siliţi să recunoască că Guvernul ar fi decis, vezi Doamne - în realitate decizia se luase la Cotroceni - o măsură de care ei habar nu aveau. Şi care privea propriul domeniu de activitate. Ca să nu mai spun că au fost şi cazuri când nici chiar premierul Emil Boc nu a ştiut despre ce este vorba, trezindu-se cu hotărârea luată şi pusă pe tavă.
Cel mai notoriu caz, de acest fel, este decizia luată de Traian Băsescu de a “trata” criza prin reducerea dramatică a salariilor bugetarilor şi prin amputarea pensiilor. O decizie, după cum s-a demonstrat, profund anticonstituţională. Şi unică în lume.
Conducând în totalitate Guvernul, Traian Băsescu şi-a demonstrat incompetenţa lui şi a consilierilor de la Cotroceni. în ceea ce priveşte Guvernul, cred că este mai adecvat să vorbim despre impotenţă, decât despre incompetenţă. Pentru că Executivul nu a fost liber în exerciţiul său.
România a răspuns catastrofal la provocarea crizei. Nu România, ci Guvernul României. Nu Guvernul României, ci Traian Băsescu. Răspunderea este a sa, sută la sută, pentru că şi puterea pe care a avut-o a fost maximă. Efectele proastei gestionări a crizei, în special, şi României, în general, se văd în plan economic şi social. Dar şi politic. Pentru că se transformă în costuri.
în materie de costuri, Traian Băsescu refuză să mai fie preşedinte-jucător. Dacă este vorba de costuri, el preferă, aşa cum a făcut în aceste zile, să se delimiteze de guvern. Să-l critice. Să-i sară la beregată. Doar-doar mai prosteşte pe cineva. Traian Băsescu a declanşat operaţiunea spălării pe mâini. Spălării propriilor mâini. De mizeria proprie.
