România a intrat într-o criză politică majoră

Aşa cum era de aşteptat, criza economică a României, care nu se mai suprapune cu criza globală, ci a devenit o criză de sistem, la care se adaugă criza morală a unei societăţi care nu a ştiut încă să se desprindă de totalitarism, a generat o criză politică de proporţii.

Aceasta a fost declanşată marţi, 21 septembrie, prin reacţia partidelor şi a societăţii civile la discursul din Parlament al Preşedintelui Traian Băsescu. Voi intra, în cele ce urmează, în detalii şi mă voi referi la durata şi la consecinţele acestei crize.

Partidul Naţional Liberal consideră că Traian Băsescu s-a descalificat ca preşedinte. Ca urmare, el nu mai merită să beneficieze de prezenţa PNL, atunci când doreşte să transmită un mesaj către cea mai importantă instituţie a ţării şi, prin intermediul ei, către naţiune. PSD, la rândul lui, îl acuză că şi-a abandonat total obligaţiile constituţionale decurgând din funcţia de şef al statului şi că încearcă să instaureze totalitarismul. Partidul Conservator afirmă, în linii mari, acelaşi lucru. Celelalte partide neparlamentare consideră şi ele la unison că Traian Băsescu încearcă să instaureze dictatura. Chiar şi membrii marcanţi UDMR sau PD-L, care fac parte din arcul puterii, se declară gata să rupă lanţul. Semnalul de alarmă este cvasigeneral.

Declicul crizei politice l-a marcat incredibila şi flagranta fraudă a Robertei Anastase, în calitatea ei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi de al treilea om în stat, săvârşită cu complicitatea unui mare număr de deputaţi PD-L. Şi, evident, lipsa de reacţie a instituţiei prezidenţiale.

Ce înseamnă criza politică declanşată şi cât va dura ea? Înseamnă că nu mai există absolut nicio posibilitate de negociere şi de reconciliere pe chestiuni esenţiale, care ţin de buna funcţionare a statului între putere şi opoziţie. Războiul este deschis. Cuţitele zboară prin aer. Prin orice fel de mijloace, opoziţia va căuta să răstoarne puterea. Ea face apel la populaţie. La o populaţie care până acum a dormit, care nu s-a prezentat la vot ori care s-a lăsat cumpărată şi furată la ultimele alegeri sau care a votat cu ochii legaţi. Solicitând acestei populaţii, care suportă din ce în ce mai greu, dacă mai suportă, consecinţele relei guvernări, să iasă în stradă să pună umărul la dărâmarea Guvernului corupt, răuvoitor şi incapabil. Traian Băsescu, în calitate de preşedinte, este trecut cu arme şi bagaje în tabăra PD-L. Ceea ce înseamnă că dărâmarea Guvernului înseamnă şi dărâmarea Preşedintelui. Prin suspendare şi prin demitere, prin referendum, ori prin demitere directă, prin Parlament, pentru înaltă trădare.

Criza politică înseamnă că mult timp de acum încolo vom avea un Executiv legat de mâini şi de picioare, un preşedinte pe care nu-l mai ascultă nimeni şi instituţii ale statului care vor funcţiona bezmetic. Şi asta pe fondul unor tulburări sociale fără precedent.

În cel mai bun caz, Guvernul va fi dărâmat în această toamnă, după care va fi suspendat Preşedintele şi, până la organizarea unor alegeri anticipate, parlamentare şi prezidenţiale, vom avea un guvern de criză. Adică interimar. Provizoriu. Un guvern al compromisului. Care nu poate face nimic pentru a schimba situaţia în bine, sub aspect economic. Dar care poate atenua criza politică şi morală. În cel mai bun caz, vom avea un guvern, de care să ne legăm noile speranţe, abia prin vara anului viitor.