Timpul Postului Crăciunului este un timp de rugăciune, un timp de milostenie, un timp de apropiere de Dumnezeu, în care ni se cere, pe lângă renunţările la nivel alimentar sau material, să devenim mai buni. Aceasta era şi sintagma Sfântului Vasile cel Mare: “Dacă postul tău nu te face mai bun, înseamnă că ai postit degeaba”. De aceea, să încercăm, prin post, să fim mai buni, să fim mai deschişi faţă de ceilalţi, să ne deschidem sufletele cu disponibilitate spre Dumnezeu şi spre aproapele.
Tot Sfântul Vasile cel Mare ne spune: “Postul ne face asemenea cu îngerii, ne face să locuim cu drepţii, ne înţelepţeşte viaţa [...]; iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfe, de minciună, de jurământ strâmb. Lipsa acestora este post adevărat. în ele stă postul cel bun”. Pentru că, “în zilele ce vin, Spiritul cel Sfânt vă va ospăta, cu bucurie, dimineaţa şi seara. Nimeni să nu lipsească de bună voie de la acest ospăţ spiritual. Să luăm parte cu toţii la paharul cel cumpătat pe care înţelepciunea l-a umplut şi ni l-a pus deopotrivă înaintea tuturor, ca fiecare să bea din el atât cât poate”.
Acest timp de reculegere trebuie trăit la lumina bucuriei ascunse a Aceluia care trebuie să vină, a Aceluia pe care îl aşteptăm şi pe care dorim să-L primim cu un gând curat şi un suflet purificat, pentru că El a ales să ia haina sărăciei noastre umane pentru a ne îmbrăca în haina divinităţii Sale.
Fie ca aceste zile ale Postului Crăciunului să ne ajute să împodobim ieslea inimilor noastre, pentru ca în Noaptea Sfântă, Pruncul divin să poată coborî şi în sufletele noastre!
