Lecţie de istorie şi film cu Dan Piţa

După cele aproape două ore de desfătare cu joc actoricesc desăvârşit, cu o problematică cinematografică deosebită şi cu “biciuirea” regimului ceauşist ascuns în spatele unui concurs de orientare turistică, regizorul Dan Piţa a ţinut spectatorilor un curs de film şi istorie comunistă. Pelicula “Concurs” a deschis seria filmelor lui Dan Piţa, proiectate în onoarea cineastului român.

La finalul difuzării filmului, regizorul, interesat să afle gradul de receptare al tinerilor cinefili, le-a oferit un “curs” de cinematografie şi istorie a defunctului regim comunist. Lungmetrajul “Concurs”, lansat la începutul anilor ‘80 după câţiva ani de “sertar”, face, sub pretextul unui concurs de orientare, o radiografie a mentalităţii unei societăţi profund îndoctrinate, al cărei laitmotiv sunt “ordinea şi disciplina”.

Filmul a fost văzut şi revăzut, dar a reuşit, în cele din urmă, să se sustragă cenzurii. “Planul cinematografiei trebuia aprobat undeva sus de tot şi pentru asta fiecare casă de film era ca un fel de circumscripţie de poliţie. Eu din scriitură am încercat să dau senzaţia că un grup de tovarăşi iese la iarbă verde în ziua lor liberă pentru a se recrea, orientându-se printre copaci, în desişul miraculos al pădurii. După multe şi multe discuţii, scenariul a ajuns pe masa celui care dădea aprobarea şi am pornit să fac filmul.

La fiecare etapă a realizării sale, filmul era însă revizionat. Nu am putut spune foarte multe lucruri, dar dacă le-aţi înţeles aşa cum am vrut să le spun eu, sunt mulţumit”, şi-a început mărturisirea Dan Piţa.

întregul lungmetraj abundă în metafore, Dan Piţa fiind un pasionat al simbolismului transpus în cinematografie. în “Concurs”, autorul reia figura tânărului care, într-o lume plină de indivizi cu funcţiile creierului anihilate, are misiunea aproape mistică de a orienta grupul, de a-l scoate din mizerie. Imaginea acestui personaj misterios şi întregul traseu amintesc oarecum de itinerarul tarkovskian din “Călăuza”, atât că până la final eroii lui Piţa rămân aceiaşi imbecili superficiali.