Silviu Purcărete: “Lucrez pe texte clasice de lene”

Prezent la Cluj, cunoscutul regizor român a mărturisit că preferă teatrul clasic, cu toate că nu are nimic împotriva dramaturgiei contemporane.

Silviu Purcărete s-a arătat foarte încântat de marele eveniment teatral care se petrece la Cluj, şi anume Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa. El are o explicaţie pentru faptul că publicul nu a venit până acum într-un număr foarte mare la spectacolele festivalului.

 

„Am văzut că şi la Bucureşti vine puţin public la festival. Problema e că se încalecă festivalul acesta cu cel Naţional de la Bucureşti. Iar interesul pentru teatru nu mai e aşa mare. Primele festivaluri erau mai compacte în primii ani, pentru că participau mai puţine companii. Dar nici atunci nu era mare bătaie pentru teatru, oamenii erau mai interesaţi de meciurile de fotbal”, a declarat Silviu Purcărete.

 

El spune că ceea ce îl leagă de Cluj sunt cele două piese montate aici, „Cumnata lui Pantagruel” şi opera „Gianni Schicchi”, ambele de mare succes, precum şi prietenia cu Tompa Gabor care, la rândul lui, a fost de mai multe ori invitat cu spectacole la teatrul lui Purcărete. Este ştiut că Silviu Purcărete este un maestru al pieselor de teatru clasice.

 

„Lucrez pe texte clasice în primul rând de lene. Pentru că eu nu am timp să citesc tot ce se scrie, din păcate, desigur. Am spus lene între ghilimele. Nu am absolut nimic principial împotriva dramaturgiei contemporane, dimpotrivă, eu nu mi-am descoperit talentul de descoperitor de talente noi. E şi acesta un talent”, a spus regizorul, care a adăugat că este interesat de textele clasice în primul rând pentru că simte nevoia unei distanţări.

 

„Un text clasic este un text care se îmbogăţeşte continuu prin istoria vie

care-l desparte de noi. Acesta e avantajul textelor clasice. Sunt texte care au trăit şi care şi-au permis luxul să evolueze, să se schimbe. Deci să nu rămână legate de epocă. Probabil că şi ceea ce se scrie bine acum va avea aceeaşi soartă. în ceea ce mă priveşte, mai bine pot spune poveşti actuale printr-un text vechi. Dar e o chestiune absolut subiectivă”, şi-a motivat alegerea Purcărete. El spune că munca lui cu actorul diferă de la caz la caz.

 

„N-am un actor preferat şi lucrez în fel şi chip. în momentul în care eşti în situaţia de a lucra într-o companie, trebuie să te adaptezi la echipa companiei. Alte dăţi, atunci când lucrezi în alt sistem, cum se întâmplă de obicei în Vestul Europei, îţi alegi actorii care crezi că ar fi mai convenabili”, a mai precizat regizorul. El a completat că un actor trebuie să fie convenabil nu numai pentru regizor, ci şi pentru rolul respectiv.

 

 „Nu cred că există reţete generale. Sigur că un actor trebuie să fie, în primul rând, creativ şi să fie, cât de cât, profesionist”, a mai spus Silviu Purcărete.

 

Deşi a lucrat la o serie de spectacole de operă, regizorul mărturiseşte că nu a făcut-o neapărat din pasiune. Potrivit lui, opera se lucrează altfel decât teatrul. „Este o altă lume, în care regizorul este una din multele roţi ale căruţei. Libertatea lui e mult mai restrânsă. Ceea ce e interesant.

 

în primul rând, pentru un regizor e dificil să reuşească să construiască un spectacol credibil scenic, cu oameni care de multe ori nu au calităţi scenice, primordiale fiind vocea şi capacitatea muzicală”, a explicat Purcărete. Acesta e şi unul dintre motivele pentru care a ales, ca la Gianni Schicchi, să lucreze cu actori. „A fost o experienţă foarte plăcută să lucrez la Gianni Schicchi. E un spectacol la care ţin foarte mult”, încheie Purcărete.