Roger Planchon, pentru întâia dată la Cluj

Regizorul de talie internaţională a vorbit la Cluj despre teatru, despre Ionesco şi despre absurd.

Roger Planchon este prezent pentru prima oară la Cluj, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, eveniment început acum două zile la Teatrul Maghiar din Cluj şi, în paralel, acum două săptămâni la Teatrul Bulandra din Bucureşti.

 

Regizorul, cineastul, actorul şi dramaturgul francez Roger Planchon este o istorie vie a teatrului francez şi nu numai, după cum apreciază directorul Teatrului Maghiar, regizorul Tompa Gábor.

 

Potrivit lui, Planchon este iniţiatorul ideii de descentralizare teatrală în Franţa, contemporan cu regizorul Giorgio Streller, care a fondat Uniunea Teatrelor din Europa în perspectiva cooperării teatrelor europene, cu principiul că teatrul este un pod care leagă diferite culturi, a mai menţionat Tompa. „Roger Planchon a fost întotdeauna curtat de mai multe teatre franceze, dar el a rămas la Avignon, unde a creat Teatrul de Comedie şi mai apoi Teatrul Naţional Popular”, a declarat Tompa Gábor.

 

Roger Planchon este cunoscut pentru montările unor piese clasice ale lui Shakespeare, Brecht sau Moličre şi a fost prieten cu celebri dramaturgi ca Bertolt Brecht, Eugene Ionesco, Samuel Beckett şi Arthur Adamov. Ca cineast, s-a remarcat cu filmele „George Dandin” sau „Louis, enfant roi”.

 

 Regizorul a deschis duminică festivalul cu o montare a piesei ionesciene “Amadeus sau scapi de el cu greu” şi îşi motivează alegerea prin faptul că există peste 300 de piese care au ca subiect cuplul, după cum spune el, însă piesa lui Ionesco este originală, pentru că nu vorbeşte despre latura psihologică a cuplului, ea fiind mai degrabă o fabulă.

 

“Acum 50 de ani, când am montat piesa pentru prima oară, personajul principal mai bea câte un pahar. Ionesco nu bea pe vremea aceea, dar era suficient un singur pahar ca să se îmbete”, a spus Planchon despre dramaturgul român. El a depănat o serie de amintiri legate de celebrul scriitor.

 

 “Prima oară când l-am cunoscut eram aşezaţi. Iar Ionesco mi-a spus să mă ridic, să mă îndepărtez, să iau sticla de whiskey şi să i-o dau”, îşi mai aminteşte Planchon. O altă anecdodă despre Ionescu, spusă cu drag de regizorul francez, este cea despre o călătorie a dramaturgului în Lyon, unde trebuia să stea cinci zile fără soţia care obişnuia să îl supravegheze. “De câte ori voia să bea câte un pahar, întreba: sunteţi siguri că nu e soţia mea aici?”, a completat Planchon.

 

Potrivit regizorului francez, în anii ‘70 au început să existe două tipuri de teatru: cel al imaginilor şi cel al textului care, în opinia regizorului, este pus în umbră de teatrul imaginilor.

 

“La început, făceam teatru pentru imagini, dar,

încet-încet, m-am ataşat de text. Asta, probabil pentru că sunt actor, iar actorii iubesc să muncească pe text. Cred că viitorul aparţine acestui tip de teatru”, a explicat Planchon, potrivit căruia importanţa teatrului de imagini începe să dispară. El a mai spus că Ionesco a scris un teatru profund, despre angoasa lumii de azi, drept care îl putem compara cu Kafka.

 

“Ba mai mult, îl putem numi un Kafka comic”, a adăugat regizorul. “Cu cât teatrul e mai puternic, cu atât trebuie să fie mai simplu, accesibil omului de rând. Şi Shakespeare şi Moličre au scris teatru simplu”, a spus Planchon.

 

Piesa pusă în scenă duminică de Roger Planchon are 50 de ani, ”o perioadă rară”, cum o denumeşte regizorul. “în 1950, Occidentul încerca să se reînnoiască. Atunci, apariţia cadavrului era atât de ciudată pentru spectatori! Acum avem o altă abordare. Avem de-a face cu un alt lirism în Europa”, a conchis regizorul.