Prezenţi anual pe scena Teatrului Naţional din Cluj cu spectacole de balet ceaicovschiene, prim-soliştii Teatrului Academic de Operă şi Balet din Kiev şi ai Teatrului Balşoi au ieşit de această dată din rigorile clasicismului prin introducerea elementelor de balet modern. Deşi publicul clujean a umplut sala Teatrului pentru a vedea mai ales “Lacul lebedelor” şi “Frumoasa din pădurea adormită”, a fost fascinat în egală măsură de libertatea şi non-conformismul coregrafiei moderne.
Până la ridicarea cortinei, spectatorii aplaudaseră deja de câteva ori, invitând astfel artiştii să înceapă spectacolul. Scurta întârziere a deschiderii regalului amplifica, de fapt, vacarmul din sală şi curiozitatea copiilor care încă nu ştiau ce înseamnă balet. într-un decor auster, menit să pună în evidenţă personalitatea artiştilor, celebra seară a baletului rus a debutat cu o scenă din “Carnavalul veneţian” de Cesare Pugni.
în “pas de deux”, cuplul ucrainean Kateryna Khaniukova şi Oleksandr Stoianov a reamintit ce înseamnă ritmul, siguranţa şi eleganţa în mişcare, expresivitatea transmisă non-verbal de balerinii formaţi la şcolile de balet ruseşti. Mişcările uşor cochete, piruetele prelungi şi perfect executate, precum şi săriturile ample îmbinate cu strălucirea costumelor balerinilor au atras iremediabil privitorii de toate vârstele. Deşi organizatorii promiseseră un bal al baletului clasic, cel de al II-lea tablou a surprins prin ritmurile de tango care anunţau ieşirea din rigorile coregrafiei cu care suntem cu toţii obişnuiţi.
Pe un rimt alert, cei doi balerini au mimat cu mişcări de balet modern dragostea contemporană. Cu o plasticitate sporită, mişcări bruşte şi uşor curbate ucraineanca Katerina Didenko şi japonezul Omori Yasumasa s-au dedat unui ritual reciproc al seducţiei. Mai întâi, ea, îndrăgostita, vrea să îi atragă atenţia lui – insensibilului. Apoi el, indiferentul, vreau să o întoarcă pe ea – respinsa, până la instaurarea armoniei dragostei în cuplu. Sunt nenumărate momentele în care trupurile dansatorilor, ajutaţi de o anatomie şi gestică bine învăţate, sugerează dorinţa, încercările de a trezi interesul partenerului, furia tipică a unui tânăr atunci când îi este refuzată dragostea şi triumful cuceririi “pradei”.
Şi toate acestea, într-o densitate coregrafică clasico-modernă (prezenţa elementelor de dans sportiv sau contemporan),care a scos în evidenţă evoluţia baletului. Dacă adulţii au fost captivaţi de elementele de balet cu care publicul românesc nu este încă obişnuit, copiii din sală au îndrăgit în special acest cuplu pentru tachinările specifice îndrăgostiţilor.
Pe lângă recitalul clasicei lebede Odette sau a seducătoarei Carmen, interpretate impecabil de Irina Surneva, eleva favorită a celebrei balerine ruse Maia Pliseţcaia, regalul a vrut să transmită şi faptul că baletul poate să înseamne şi multă bucurie şi umor. Este exact sentimentul pe care l-au avut spectatorii când au ieşit în scenă Valeriya Ivleva şi Volodimir Chuprin pe ritmurile Sertaki.
Având la bază umorul, ei au vrut să scoată în evidenţă valorile greceşti: armonia corpului bărbătesc şi elogiul adus frumuseţii feminine. împrumutând gesturile tipice narcisiştilor musculoşi de astăzi, coregraful a transmis cu exactitate ridicolul bărbaţilor îndrăgostiţi de propria lor imagine. Bărbatul, deşi se închină în faţa frumuseţii femeii, rămâne undeva în penumbra ei, etalându-şi forţa. Este tabloul care a adus probabil cele mai multe zâmbete ale serii.
în pauza scurtă care a urmat primului act, clujenii analizau prima parte a spectacolului. Cei mici, în schimb, nu conteneau să întrebe cum au reuşit balerinii să-şi păstreze echilibrul. “Tot timpul credeam că o să cadă”, se auzea la fiecare pas. Actul II a fost “opera” celebrei Irina Surneva, prim-solistă a Baletului Imperial Rus din Moscova. A fost momentul în care clujenii, fascinaţi de paşii sobri ai sergentului Don Jose şi cei plini de senzualitate ai frumoasei Carmen, au văzut virtozitatea şcolii ruseşti de balet. Plutirea balerinei pe scenă, expresivitatea braţelor ei, tehnica impecabilă a mişcărilor, costumele spaniole au făcut ca spectatorii să îşi dorească să vadă baletul lui Bizet în această interpretare integral.
