Cobileanski: Clujul are o atmosferă filmică

Regizorul moldovean Igor Cobileanski găseşte comicul în cele mai absurde situaţii.

Scurt metrajul ”(Plictis şi) Inspiraţie” a făcut anul acesta deliciul publicului clujean prezent la Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Realizatorul lui, regizorul Igor Cobileanski, a stat de vorbă cu reporterul ZIUA de CLUJ despre arta sa, public şi modul în care îşi construieşte personajele.

 

Aţi urmat cursurile Facultăţii de Regie Film şi TV în Bucureşti. De ce nu aţi rămas acolo după absolvire şi v-aţi reîntors în Republica Moldova?

Am terminat facultatea  în ‘95, iar în ultimul an de facultate eram deja angajat la Chişinău în diverse proiecte. Dacă ar fi să reconstituim actualitatea în România, în acea perioadă nu prea existau televiziuni, totul era la început, cinematografia era într-o etapă de stagnare, iar faptul că am avut oferte în Moldova pentru mine era mult mai avantajos. Poate îmi pare rău că nu am rămas în Bucureşti, dar la vârsta fragedă pe care o aveam atunci era important să muncesc şi să-mi  exersez ochiul şi mâna.

 

Ce calităţi atribuiţi personajelor din filme?

Eu sunt abia la categoria de scurt metraje, iar la un scurt metraj nu ai timp să oferi mai mult caracter decât este suficient unei situaţii. Mizez foarte mult pe personajele simple, oameni care pot fi uşor regăsiţi în societate, care nu sunt proşti, dar naivi şi care pot fi comparaţi cu vecini , rudele, cunoştinţele noastre. Orice personaj din filmele mele  poate fi regăsit în sânul unei familii.

 

De unde găsiţi  sursele de finanţare?

Mai greu a fost la început. Pentru filmul “Când se stinge lumina” am stat patru ani până să găsesc suportul  financiar de care aveam nevoie. Deja la doilea film a fost mult mai uşor, încrederea a fost mai mare.    

 

Aţi regizat primul lung metraj “Tache”. Cum a fost să colaboraţi cu actorii români pe un scenariu care nu este scris de d-voastră?

Cu orice actor care are capacitatea de a sintetiza  şi a întelege ceea ce vrei de la el, lucrezi uşor. Pentru mine a fost puţin dificil să lucrez după o scriitură străină pentru că presupune un anumit punct de vedere care îţi poate fi familiar, dar care nu-ţi aparţine. însă din orice perspectivă m-aş uita la producţia “Tache”,  poate nu este un film “de festivaluri”,  cât o experienţă reuşită.

 

Există diferenţe dintre comicul din Basarabia şi cel din România?

Există, bineînţeles, dar nu este o diferenţă majoră, pentru că altfel situaţiile care stârnesc hazul nu ar fi fost înţelese. Umorul românesc este mai mult bazat pe dialog, pe expresia narativă. Pe când în Moldova se pune adesea accentul pe comicul de situaţie. De asemenea, mie nu-mi plac situaţiile în care personajele calcă pe coaja de banană, cad jos şi asta provoacă râsul.

 

V-aţi gândit să abordaţi în filme şi alte genuri decât comedia?

Sigur, am scris şi scenarii care nu sunt deloc comice, dar nu ştiu dacă v-or fi acceptate atât de simplu de spectatori în momentul în care se vor trezi pe ecran cu alt gen de film. Trebuie să recunosc că un anumit gen de comedie absurdă îmi place.

 

Aţi fost premiat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, cum vi s-a parut orasul Cluj, cum vi s-a parut publicul din Cluj?

Eu am stat  mult timp în Cluj, e un oraş extraordinar, revin frecvent sau măcar o dată pe an la Cluj. Publicul este unul cinefil, în timpul festivalului sălile erau aproape pline, există o atmosferă filmică acolo.

 

La ce lucraţi acum ?

La mai multe proiecte în România.

 

Un regizor premiat

 

Igor Cobileanski s-a născut la data de 24 februarie 1974, în oraşul Comrat, Republica Moldova. Este autorul mai multor productii, precum “Atâţia oameni diferiţi”, ”Saşa, Grişa şi Ion”, „Când se stinge lumina”, „(Plictis) şi inspiraţie„, ”Tache”. Filmele lui au obţinut premii însemnate.

 ”Saşa, Grişa şi Ion” a luat premiul „Alexandru Sahia” la Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independent de la Constanţa, ediţia I şi premiul “Audienca Award” la Festivalul de Film de la Trieste (Italia). “(Plictis şi) Inspiraţie” a primit premiul pentru Cel mai bun scurt metraj din cadrul Zilelor Filmului Românesc de la TIFF, ediţia a VII-a.