Anuarele ziarelor, moda presei clujene interbelice

Presa clujeană interbelică are un parfum aparte. Compusă din efemeride, ziare puternice, ziare de partid şi diverse reviste de cultură cu apariţii de impact sau simple încercări sortite dispariţiei premature, aşa cum a fost cazul revistei avangardiste Herald, cu un singur număr apărut 1933, ea rămâne un exemplu de democraţie şi de reflectare a evenimentelor din urbe. în tot acest timp, pe lângă cele 56 de ziare şi publicaţii apărute până la declanşarea dictaturii antonesciene sau a tăvălugului comunist, soldat cu închiderea multor publicaţii de anvergură, s-a dezvoltat o modă gustată de cititorii interbelici. Ziarele de calibru publicau la final de an anuare în care erau adunate articolele cele mai interesante.

 Erau invitate mari personalităţi ale gazetăriei din capitală să scrie contribuţii. Cele mai renumite, dar şi cele mai rare sunt Almanahurile Sindicatului Presei din Ardeal şi Banat, apărute în 1926 şi 1928. în acestea a semnat şi marele Nicoale Iorga, iar articolul vorbea despre rolul presei din Transilvania în devenirea identităţii naţionale.

 Unul din almanahurile cu impact şi cu un conţinut bogat, divers a fost Almanahul “înfrăţirea”, apărut la trei ani de la Marea Unire. Au urmat apoi Anuarul arhivei de folclor, Buletinul Universităţii Cluj, dar mai ales Almanahul literar (1949-1954).

Printre marii intelectuali români care au colaborat  la anuare au fost Liviu Rebreanu (Amanahul “înfrăţirea”), Nicoale Iorga, Ion Gorun, Emil Isac, Aron Cotruş, Petru Groza. Majoritatea gazetarilor erau grupaţi în Sindicatul Presei din Ardeal şi Banat, care a funcţionat peste un deceniu şi al cărui prim preşedinte a fost Ion Agârbiceanu.