“Extraordinar, au furat-o şi pe aia! Păcat că a dispărut. Era o statuie din fier, în picioare, amplasată la intrarea în stadionul Clujana. Nu mai ştiu dacă statuia era în administrarea fabricii”, ne-a declarat fostul lider de sindicat Dezideriu Kallos. Nimeni din conducerea fabricii Clujana nu mai ştie ceva de statuie.
“Nici eu nu am văzut-o demult. Nu ştiu nimic de ea, doar soclul mai stă aici”, ne-a spus şi administratorul bazei sportive Clujana, Ioan Puşcaş, un bătrânel simpatic şi de treabă. “Statuia era una simplă şi nu avea o valoare de monument istoric. Era amplasată izolat şi, astfel, expusă la furturi”, ne-a spus un specialist în monumente.
Cine a fost, însă, Herbak Janos, un personaj pierdut în istoria comunistă a Clujului? Ani şi ani, fabrica de încălţăminte Clujana a purtat numele lui Herbak Janos.
“A fost un simplu muncitor. Comunist maghiar, ilegalist, activist în ilegalitate, Herbak a fost prins şi condamnat de statul român pentru activităţi ilegale. El era angajat la fabrica de încălţăminte Renner. A fost închis în celebra puşcărie Doftana, unde a decedat în urma cutremurului din 1940. Atunci, o parte a puşcăriei s-a prăbuşit şi au murit mai mulţi deţinuţi. în cadrul comunizării,
Fabrica Renner a fost confiscată de statul comunist şi, în semn de preţuire faţă de activitatea din ilegalitate a lui Herbak, fabricii i s-a dat numele lui. Apoi, imediat după desovietizarea României, a fost schimbat numele fabricii în Clujana”, a povestit istoricul maghiar Lajos Asztalos. în Cluj-Napoca a funcţionat, conform Arhivelor Naţionale, chiar şi o Şcoală Medie Serală “Janos Herbak”, din 1955 până în 1962.
“Campioană” în Estul Europei
în anul 1911, familia Renner a înfiinţat la Cluj “Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, care a devenit după Primul Război Mondial societate
pe acţiuni şi şi-a schimbat numele în “Dermata”. Era cel mai mare producător de pielărie şi încălţăminte din România.
După naţionalizarea din anul 1948, întreprinderea şi-a mai schimbat numele de câteva ori, numindu-se, pe rând, “Fabrica de încălţăminte Janos Herbak” şi “Fabrica de Pielărie şi încălţăminte Cluj”, apoi SC Clujana SA.
Anul 1980 a fost considerat momentul de apogeu. “Clujana” ajunsese la aproape 8.000 de angajaţi. Structura era cea a unei fabrici integrate, care deţinea tăbăcării, fabrică de articole din cauciuc, fabrică de tălpi şi de încălţăminte, fiind cea mai mare din estul Europei.