Povestea sediului Securităţii de pe strada Republicii, studioul de film de lângă Parcul Central sau detalii despre tricolorul “marca” Funar sunt doar câteva capitole speciale în “Cluj-cartea comoară”, volum lansat marţi seara, la Casa Matei. Cartea este printre puţinele istorii ale Clujului, de la Napoca romană până în prezent, în care s-au evitat exprimările scorţoase şi preţioase sau trecerea în revistă a unor detalii mult prea tehnice.
în schimb, s-a pus accentul pe comorile trecutului, “oameni celebri, edificii importante, vechi străzi şi pieţe, întâmplări deosebite, invenţii şi descoperiri”, aşa cum scriu redactorii volumului. însă “Cluj-cartea comoară” este doar în aparenţă destinată exclusiv copiilor. “Dacă vei începe să răsfoieşti această carte, vei avea parte de o minunată călătorie în timp. Te vom purta în Napoca romană de acum două mii de ani, apoi în oraşul regal al gepizilor, în aşezarea din secolul al X-lea, apoi în cetatea Clujului asediată de tătari. Şi toate astea le vom face fără măcar să părăsim locul pe care-l numim şi astăzi Cluj.
Vei putea să vezi născându-se oraşul medieval, îi vei putea urmări evoluţia veac după veac – cale de paisprezece capitole – până în zilele noastre, iar în cel de-al cincisprezecelea capitol va fi vorba despre cum ne-am imaginat Clujul viitorului”, afli încă din primele pagini. Apoi te laşi furat de “istorisirile” din volum. Afli că pe strada Republicii, la numărul 23, se afla sediul Securităţii, “poliţia secretă română. în beciurile pe mai multe nivele ale clădirii se desfăşurau interogatoriile acelora care îndrăzneau să ridice glasul împotriva regimului comunist.
în timp ce în încăperea fără ferestre era interogat cineva, ceilalţi aşteptau în genunchi pe coridorul întunecos. Câteva decenii mai târziu, clădirea de pe strada Republicii a devenit «Casa pionierilor», adică a copiilor de vârstă şcolară”, scriu redactorii cărţii. De asemenea, autorii îţi dezvăluie cum îşi imaginează Clujul anilor viitori: cu un metrou care să traverseze oraşul, din Floreşti până în Someşeni, şi cu blocurile comuniste demolate, în locul lor fiind construite case familiale de 2-3 etaje.
în carte, despre Gheorghe Funar se scrie că nu a mai fost votat drept primar după ce a exagerat cu vopsirea în roşu, galben şi albastru până şi a bordurilor ori a coşurilor de gunoi. “Acest gest a fost deja prea mult pentru toţi locuitorii oraşului, deoarece între timp dezvoltarea oraşului, întreţinerea străzilor, iluminatul public erau neglijate. Astfel că la alegerile din 2004 clujenii i-au retras încrederea”.
Ţi se oferă detalii şi despre studioul de film de lângă Parcul Central: “Jeno Janovics, directorul Teatrului Naţional din Cluj, participând la începutul secolului XX la o proiecţie cinematografică, a văzut în cinematograf o bună posibilitate de exprimare şi o bună şansă pentru afaceri. A deschis întâi o sală de proiecţii, apoi, din 1913, a înfiinţat un studio de filme în clădirea Cercului dramatic de vară, lângă Parcul Mare”. în studioul lui Janovics şi-a început cariera şi Kertész Mihály, care ulterior a devenit cunoscut sub numele de Michael Curtiz, regizorul filmului “Casablanca”.
Prin intermediul cărţii, ţi se perindă prin faţa ochilor şi clujenii secolului al XIX-lea. “Corso-ul era unul dintre cele mai însemnate locuri de întâlnire şi destindere. La sfârşit de săptămână, pe aleile din jurul bisericii Sf. Mihail şi pe corso-ul străzii de Mijloc (actuala Eroilor – n.red.) se desfăşura o viaţă plină de culoare. Aici întâlneai pe toată lumea: domni pufăind din pipe, doamne drăguţe, fetişcane îmbujorate şi servitoare chicotind. Melodiile lor preferate erau cântate de lăutarii ţigani, care cunoşteau pe de rost toate cântecele la modă.
în zilele toride ale verii, lumea stătea la umbră pe terasele cafenelelor din oraş. în cele din piaţa centrală şi împrejurimi, se serveau, odată cu cafeaua, lapte şi prăjiturele. în timp ce îşi savurau cafeaua, clienţii aveau posibilitatea să joace cărţi sau popice, iar gazetele mai importante puteau fi citite şi discutate într-o sală de lectură special amenajată. Hotelul şi cafeneaua literară «New York» (mai târziu Continental) din colţul pieţei centrale trecea drept cea mai elegantă din oraş”.
Nu-i aşa că parcă vezi totul aievea? Acum, în locul acestor minunăţii, ferestrele de la Continental sunt acoperite de afişe lipite cu bandă adezivă, iar vitrinele fostei străzi de Mijloc dezvăluie vederii încăperi în paragină. “Clujul-cartea comoară” se găseşte în librării şi poate fi achiziţionat la preţul de 45 de lei. 7
De la istorici la arheologi
“Cluj – Cartea Comoară” a apărut la Editura Projectograf, iar conceptul îi aparţine lui Balázs Zágoni. Redactorul versiunii româneşti este Vlad Ţoca, iar echipa care semnează capitolele cărţii este compusă din istorici, istorici de artă şi arheologi clujeni: Alexandru Diaconescu, Balázs Gergely, Attila Hunyadi, Zsolt Kovács, Radu Lupescu, Melinda Mihály şi Emese Sarkadi. Cartea este ilustrată cu picturile vesele şi migăloase ale Andreei Jánosi.
