Ziua Maghiară a însemnat nu doar filme de cea mai bună calitate, mai “grele” sau mai “uşoare”, comedii unde ai avut ocazia să râzi sau drame cum e “Drumul spre glorie”, filme în care îţi stă nodul în gât, de genul “Delta”, răvăşitor şi profund. A însemnat şi o întâlnire cu producători şi regizori care lucrează la un nivel înalt în cinema-ul din ţara vecină.
Pe rând, Viktoria Petranyi, producătoare de filmului “Delta”, câştigător al Premiului FIPRESCI la Cannes 2008, Eva Vezer şi Annamária Basa, de la Magyar Filmunio, Csaba Bollok, regizor, Agnes Csere, producătoare, Igor Buharov şi Ivan Buharov, regizori, Gyorgy Durst, producătorul peliculei “Oglinzi mişcătoare” şi Ivan Angelusz, producătorul filmului “Peste noapte”, au vorbit tulburător despre temele cinematografiei maghiare dar şi despre “noul val” al cinematografiei din ţara vecină. La rugămintea TIFFoZIUA, aceştia au comentat şi relaţiile cu cinematograful românesc, precum şi situaţia filmul estic în acest moment.
“Este o cinematografie extraordinară, una vie, pasională. Cred că aceasta este esenţa «noului val» din cinematograful vostru: sunt oameni care fac cu o mare pasiune ceea ce fac, şi se vede în filme. Am văzut şi unele filme, sunt excelente. Este, cred, timpul să înţeleagă că ei sunt internaţionali şi că e foarte important să facă co-producţii internaţionale.
Eu am lucrat cu actori români mari, cum e Gheorghe Dinică, şi pot să spun că sunt extraordinari”, a mărturisit regizorul Csaba Bollok. “Sunt actori foarte buni, asta putem să vă spunem şi noi. Suntem foarte mulţumiţi de modul cum am lucrat cu actorii Marius Bodochi şi Bogdan Zsolt”, a afirmat producătoarea Agnes Csere, a filmului “Călătoria Iskăi”.
Accentul s-a mutat apoi spre filmul “Delta”, care a avut proiecţia de gală aseară la Teatrul Naţional. Viktoria Petranyi, producătoarea filmului, a explicat cum s-a născut scenariul. “Filmul are o istorie aparte. Regizorul Kornel Mundruczo a călătorit în 2003 în Deltă şi în cinci minute a decis: aici trebuie să fac un film”, a spus ea. “Apoi, actorul principal a murit şi a trebuit să refacem filmul de la capăt.
Am încercat să adaptăm un scenariu acestei zone a Deltei. Au mai rămas doar câteva aspecte, dar cu excepţia locaţiei, totul a fost schimbat în mare parte. Finanţarea a fost şi ea o problemă şi a fost integral maghiară”, a mai declarat Petranyi. Filmul, foarte atent construit, cu cadre largi, imagini şi intrigă dens comprimate, cu final dur, este povestea unui bărbat care se întoarce în satul natal după ani de absenţă, şi se mută cu sora lui pe proprietatea tatălui mort, unde încep să construiască o casă şi un debarcader. Povestea devine una incestuoasă, pe alocuri dificil de suportat şi se sfârşeşte tragic.
Intâlnirea cu reprezentanţii cinematografiei maghiare a trasat şi un punct comun cu cinematografia românească. Ambele sunt pe val, ambele produc filme de calitate, dar cinema-ul maghiar are în plus o lege a filmului, care o potejează, protejează sălile de cinematograf şi oferă finanţare serioasă industriei de film din ţara vecină.
