Aplauze la scenă deschisă pentru "Şefele"

Studioul "Euphorion" a fost arhiplin, mulţi spectatori aşezându-se pe podea pentru a urmări spectacolul. Maria Seleş, Viorica Mischilea şi Maria Munteanu - cele trei "şefe" - au oferit o interpretare extraordinară, fiind întrerupte adesea de aplauzele şi râsetele publicului. Cu un text provocator, explicit şi colorat, spectacolul ironizează sentimentele umane, speranţa, credinţa şi visele, umorul negru călcând totul în picioare, într-un iureş absurd, unde râsul şi plânsul se urmează îndeaproape.

Creaţia lui Werner Schwab (1958-1994) poate fi încadrată în tradiţia pieselor de teatru popular, dar şi în aceea a unor fenomene extreme ale esteticului, ce aparţin sferei urâtului. Piesa "Şefele" face parte din volumul de "Drame fecaliere" (1991) alături de "Gura mea canină" şi "Distrugerea poporului sau ficatul meu nu are niciun rost". Scriitorul austriac a devenit cel mai controversat autor de limbă germană, din cauza subiectelor din dramele sale, cu tentă scatologică, foarte violente.

Vorbind despre lumea de azi, Schwab duce experienţa cruzimii la limită, violând deliberat sensibilitatea publicului. O face cu disperare, dramatism şi poezie, îmbinând graţia cu grotescul. Este şi ceea ce şochează, dar şi captivează în delirul celor trei femei bătrâne, străine şi singure care stau la taifas în "Şefele".

Cele trei şefe - Erna, Grete şi Mariedl - întruchipează fiecare o dimensiune a existenţei umane: Erna pe cea a spiritualităţii, Grete pe cea a sexualităţii şi vitalităţii, iar Mariedl reprezintă analitatea şi absurditatea. Limbajul, în pofida aparenţei sale concrete, se caracterizează printr-o puternică tendinţă spre abstractizare din care rezultă distanţa estetică.