Dan Puric: “În instituţiile de culturã se merge pe relaţii”

El se pronunţã şi în privinţa organizãrii evenimentelor culturale, cu referire la festivalurile de la Cluj şi Sibiu. Puric a vizitat Clujul cu ocazia unor manifestãri organizate de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români.

Cum vedeţi managementul instituţiilor de culturã?

Ar trebui sã existe o politicã culturalã a statului, însã la noi este o improvizaţie, un hibrid între mecanismul economic de tip socialist, care a rãmas, şi proiecte din Comunitatea Europeanã inaplicabile în contextul acesta. Se merge pe relaţii, ca de obicei.

E o deresponsabilizare totalã şi din cauza aceasta cultura şi învãţãmântul sunt la pãmânt. Nu existã nici legislaţie pentru spaţiul privat, care sã încurajeze cultura. Este nevoie de o lege a sponsorizãrii. Acum firmele nu te pot sponsoriza decât din milã, pentru cã nimeni nu este scutit de impozite. 

 

Ce ar trebui sã transmitã Festivalul de Film Transilvania, de la Cluj?

Festivalurile de acest fel ne dau posibilitatea unei informãri cinematografice şi nu e important ca Bucureştiul sã le monopolizeze. TIFF ar trebui sã conţinã informaţie în materie de cinema şi sã încurajeze producţia autohtonã într-un sens mai dezinhibat, mai liber.

Toate porcãriile pe care le-au creat ãştia de la noi, cu scene uşor patologice, cum a fost şi cea cu “Sibiu, capitalã culturalã europeanã”, nu indicã faptul cã suntem o naţie puternicã artistic. 

 

Nu vi s-a pãrut un program benefic României?

S-a bifat şi asta, au vãruit nişte case din centru. A fost vreo editare de carte de memorialisticã, vreo invitaţie la memorie a poporului român, în contextul în care identitatea asta şi ultimii 50-60 de ani ne-au suprimat îngrozitor, ca dupã aceea sã se intre pe o zonã de folclor, de artã, de literaturã.

 Uitaţi-vã puţin şi vedeţi cât de brambura, cât de alandala s-au desfãşurat lucrurile, câte echipe second-hand au fost chemate. Numiţi-mi o personalitate culturalã din România care a lucrat la asta! Au lucrat nişte administratori. Important este ca fiecare ţarã care face chestia asta sã-şi arate identitatea, acesta era un lucru primordial.  

 

Se vorbeşte despre dezvoltarea economicã fãrã precedent a Clujului. Putem vorbi despre capitalism?

Aceastã oligarhie financiarã care se dã capitalistã, dar, de fapt, e o securitate de tip mafiot, chinuie populaţia. Sunt excrescenţe tumorale de tip financiar cu stare de anemie profundã a întregii naţiuni.

 Au luat toţi banii. Nu este capitalism de grotã, e un rapt (jaf - n. red.). Capitalismul are un sistem economic, un mecanism, cu nedreptãţi cu injustiţii, dar nu cu formã de criminalitate.

 

Când vine un mare investitor se vorbeşte despre locuri de muncã.

Dacã apare, se creeazã locuri de muncã, dar cum s-a negociat cu investitorul nu se ştie. Este un târg destul de tâmpit, în care comisioanele sunt importante, nu ţara.Nu numai locurile de muncã sunt importante, ci şi statutul muncitorului. Atunci cei care negociazã cu investitorii strãini nu fac bine ţãrii, pentru cã sunt lucruri negociabile şi nenegociabile.

 Lucrurile nenegociabile sunt zãcãmintele ţãrii, iar acestea au fost date. Asta este o crimã economicã şi politicã. S-au bãgat în locuri unde n-aveau voie. Cã dau ei din gurã cu locurile de muncã, astea sunt forme sociale de pãcãlit. Formele esenţiale sunt cã România merge cu capacitatea a cinci judeţe. Primim mai mulţi bani de la cãpşunari decât de la investitorii strãini.

 

Cum percepeţi Clujul?

Ca pe o zonã care este încã neîntinatã, curatã comparativ cu altele. Existã o luminã a unei tradiţii, a unei culturi sau a unui fel de a fi care încã nu a fãcut concesii istoriei. Nu întâmplãtor a zis Blaga cã aici satul boicoteazã istoria. Este un boicot, în sensul unei puritãţi, a unei ingenuitãţi, nu infantile, ci care te leagã de nevinovãţia copilului. Clujul are o claritate, din punctul meu de vedere. 

 

Care sunt cele mai mari pericole la care sunt expuşi tinerii?

Lipsa valorilor şi descurajarea. Neavând o perspectivã din punct de vedere economic, criza în România este fundamentatã pe aceastã diferenţã între potenţialul uriaş şi lipsa câmpului de manifestare.

Ce locuri de muncã creeazã aceşti investitorii atunci când tinerii noştri pleacã în strãinãtate? E o minciunã. E o populaţie redusã la gradul de subzistenţã. Tineretul nu se poate manifesta la adevãrata lui valoare în ţarã, iar pentru asta responsabilã este clasa politicã.