Un spectacol de teatru-dans şi o piesă atractivă au fost jucate în premieră la Cluj la Teatrul Maghiar, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru “Interferenţe”, în weekend-ul trecut.
Artista Yolande Snaith din San Diego şi teatrul francez Tattoo din Franţa au jucat pentru prima dată pe o scenă dramatică clujeană. Sâmbătă seara a fost interpretat spectacolul de teatru-dans “Grădina iubirilor interzise”, în faţa unei săli arhipline.
Prima parte a spectacolului, “Grădina iubirilor interzise”, se bazează pe vocea lui Alfred Dellar, care a interpretat partituri din secolul al XVII-lea, acompaniat de lăută. “Grădina-faţă de masă” este filmul părţii a doua a piesei, turnat într-un depozit vechi de lângă Kings Cross, cu trei galerii de arcade.
Ultima parte a spectacolului, “Grădina sunetului mortal”, inspirată din personajul Mariei din filmul “Sunetul muzicii” şi cel al lui Mary Poppins, explorează arhetipul bonei, întruchiparea principiului feminin care îi salvează pe copiii neglijaţi de regimurile patriarhale. Snaith este coregrafă din 1984 în Marea Britanie şi SUA, fiind distinsă cu numeroase premii.
în 1990 şi-a creat propria companie cu care a realizat de atunci 13 spectacole, iar acum predă la Facultatea de Dans a Universit`]ii din California, San Diego. Yolande Snaith este cunoscută mai ales datorită coregrafiei ultimului film al lui Stanley Kubrick, Eyes Wide Shut, realizat în 1997.
Viaţa cotidiană, expusă pe scenă
“Bucătăria”, spectacolul Teatrului francez Tattoo, este axat în jurul bucătăriei vieţii cotidiene, menit a ne atrage atenţia asupra locurilor si evenimentelor din viaţa noastră, cărora poate nu le acordăm atenţia cuvenită, deşi acolo au loc discuţiile cele mai aprinse sau hotărârile care schimbă viaţa.
“Aici trebuie să dăm socoteală faţă de noi înşine sau în faţa familiei”, este de părere regizorul Mladen Materic. Piesa este compusă din scene nonverbale, Materic bazându-se pe tema cotidiană a bucătăriei pentru “a descompune limbajul teatral, constituit din acţiune-imagine, muzică-zgomot şi text, şi a reuni aceste elemente, printr-un mod de abordare identic cu al lui Serghei Eisenstein”.
Astfel se ajunge la scopul acestui tip de teatru francez: căutarea continuă a unui nou limbaj de teatru, în care acţiunea este privită ca mijloc principal de expresie.
