Ediţia în limba maghiară a “Jurnalului Fericirii” a fost lansată la Cluj

Directorul Editurii Koinonia, Andras Visky, a declarat că s-a decis publicarea operei de căpătâi a lui Steinhardt după ce fragmente dintr-o carte de predici, “Dăruind vei dobândi”, au fost primite foarte bine de cititorii maghiari.

“Eu sunt legat şi în mod personal de această poveste, din cauza faptului că tatăl meu a fost închis în aceeaşi închisoare cu Nicolae Steinhardt, Richard Wurmbrand, Virgil Bulat şi încă din momentul apariţiei «Jurnalului fericirii» m-am hotărât ca această carte să apară în limba maghiară. în sfârşit, am reuşit să scoatem o ediţie demnă de o operă, poate cea mai importantă operă din literatura românească de după 1989. Receptarea lui Steinhardt este foarte bună în cultura maghiară, sperăm ca jurnalul să ajungă la cititorii cei mai sensibili, care vor înţelege profunzimea modului de abordare a spaţiului concetraţionar”, a declarat Andras Visky.

Părintele Macarie Motogna, bibliotecarul Mănăstirii Rohia, unde Steinhardt şi-a petrecut ultimiii ani din viaţă, a declarat că prin publicarea în limba maghiară a “Jurnalului fericirii” Steinhardt primeşte o recunoaştere internaţională şi interconfesională.

“Jurnalul fericirii" a mai fost tradus anul acesta în greacă, ebraică şi până la sfârşitul anului va fi tradus şi în spaniolă.

Steinhardt a locuit ultimii nouă ani din viaţă (1980-1989 n.r.) la Rohia, acolo este înmormântat şi, conform tradiţiei, tot ce are un călugăr rămâne mănăstirii.

"«Jurnalul fericirii» explică modul în care şi-a găsit Steinhardt libertatea şi chiar fericirea într-o celulă închisă. Jurnalul este viaţa lui la închisoare. Steinhardt şi-a găsit fericirea trăind în adevăr şi documente apărute recent de la CNSAS arată că Steinhardt nu a dat niciodată vreo notă informativă, nu a trădat niciodată”, a spus părintele Macarie Motogna.

Nicolae Steinhardt (1912-1989) a fost arestat în 1958 alături de Constantin Noica şi grupul său de prieteni, din care făceau parte Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu. La 31 decembrie 1959, a fost convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării şi punându-i-se în vedere că dacă refuză acest lucru va fi arestat şi implicat în "lotul intelectualilor mistico-legionari".

Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în "lotul Pillat-Noica" la 13 ani de muncă silnică sub acuzaţia de "crimă de uneltire contra ordinii sociale". Acest episod dă naştere cărţii "Jurnalul fericirii", care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar.