“Consider un privilegiu faptul cã m-am nãscut la Cluj”

“Consider un privilegiu faptul cã m-am nãscut la Cluj”
La 1 noiembrie 2006 era instalat în funcţie directorul Institutului Cultural Român (ICR) din Portugalia, Virgil Mihaiu (foto), personaj exponenţial al elitei culturale clujene. Instituţia funcţioneazã în acelaşi edificiu cu Institutul Franco-Portughez, socotit drept un vad cultural al Lisabonei. Pentru prima datã un sediu ICR a fost ales în funcţie de solidaritatea între popoarele latine.

ZIUA de Cluj: Cu ce v-aţi ocupat înainte de a ajunge director al ICR?

 

V.M: Sunt absolvent al Facultãţii de Litere a Universitãţii Babeş-Bolyai. Din perioada studenţiei pânã în 1983 am fost redactor al revistei culturale clujene Echinox, iar din 1981 membru al Uniunii Scriitorilor. în 1983 am devenit reprezentant al României în colegiul redacţional multinaţional al revistei Jazz Forum, editatã la Varşovia de Federaţia Internaţionalã de profil. Dupã 1989, am fost cooptat în redacţia revistei Steaua, iar din 1992 sunt conferenţiar la Academia de Muzicã “Gheorghe Dima” din Cluj, unde am fondat cursul de esteticã a jazzului. Pe acesta îl susţin chiar şi în condiţiile actuale, “navetând” de douã ori pe an între Atlantic şi Podişul Transilvan, conform exemplului luat de la regretatul meu amic şi magistru, Marian Papahagi.

 

ZIUA de Cluj: Care sunt misiunea şi politica ICR?

 

V.M: Principala menire este promovarea culturii române în spaţiul lusitan. Sunt adeptul unei mai bune cunoaşteri între naţiuni şi, ca o prioritate româneascã, al unei cooperãri intense între naţiunile latine de pe glob. Deschiderea filialei era necesarã, deoarece Portugalia reprezintã o punte între Vechiul Continent, America Latinã, Africa şi unele enclave asiatice. Strategia noastrã urmãreşte sporirea vizibilitãţii culturale a României pe plan extern. Din pãcate, noi ne-am cam obişnuit sã facem risipã de talente, sã le ignorãm, sã fim timoraţi în promovarea propriilor valori. Nu puteam decât sã mã aliez ofensivei culturale lansate de cãtre Institutul Cultural Român, din iniţiativa preşedintelui Horia-Roman Patapievici, a vicepreşedinţilor Tania Radu şi Mircea Mihãieş. încurajator e şi faptul cã într-o ţarã de dimensiunile Portugaliei a început sã se manifeste o diasporã artisticã şi culturalã românã încã micã, dar cu realizãri notabile. 

 

ZIUA de Cluj: Credeţi cã imaginea românilor din Portugalia se va schimba?

 

V.M: Percepţia unei anumite etnii într-un spaţiu strãin este supusã unor miliarde de imponderabile, ceea ce face imposibilã coordonarea sau corijarea ei în mod programatic. La nivelul elitelor aceastã realitate e asumatã, dupã cum se vede şi din reacţia spectatorilor la evenimentele noastre. Fiind un idealist, sper ca ICRL sã contribuie activ la apropierea dintre cele douã naţiuni, situate la extremele lumii latine europene. Vãd în culturã un remediu contra prejudecãţilor ce viciazã relaţiile interumane, ca şi pe cele internaţionale.

 

ZIUA de Cluj: Care sunt cele mai importante acţiuni desfãşurate?

 

V.M: Sunt uimit de punerea în practicã a programelor, având în vedere cã totul a fost început de la zero, doar cu doi angajaţi. Dintre acţiunile noastre meritã a fi amintite “Colocviul Mircea Eliade”, ţinut chiar la centenarul naşterii celebrului istoric al religiilor - angajat al Ambasadei Române în Portugalia de-a lungul celui de-al doilea rãzboi mondial, turneul formaţiei de jazz în caracter românesc Trigon, festivalul filmului românesc organizat pe parcursul lunii iunie sau aducerea a douã capodopere de Constantin Brâncuşi la expoziţia “Dialogul avangardelor”.

 

ZIUA de Cluj: Simţiţi lipsa Clujului?

 

V.M.: Consider un privilegiu faptul cã m-am nãscut la Cluj, unde sper sã mã ajute providenţa sã şi mor. Apropo: frumosul cimitir din centrul urbei mele natale ar merita o denumire fantast-poeticã precum cel din Lisabona –  Cemitério dos Prazeres (“Cimitirul plãcerilor”). Colegul meu, Horia Barna, directorul ICR din Madrid, afirmã cã înţelege mai bine problemele României de când se aflã în misiune. în ceea ce mã priveşte, depãrtarea estompeazã defectele şi sporeşte dorul de locurile şi de oamenii apropiaţi sufletului meu. Deşi m-a pasionat dintotdeauna cunoaşterea lumii, pentru mine bucuria plecãrilor este încununatã de fericirea întoarcerilor acasã.

 

ZIUA de Cluj: Care sunt planurile ICR din Portugalia?

 

V.M.: Ne aflãm la început de drum şi prefer sã nu mã lansez în promisiuni dificil de onorat. Intenţionãm sã menţinem o activitate constantã, comparabilã cu aceea desfãşuratã de suratele noastre din alte 15 ţãri. Prin acţiunile noastre vom încerca sã aducem o fãrâmã de acasã aici, la limita occidentalã a Europei.

Comenteaza