Concluziile întâlnirii de la Viena a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică
- Scris de Ziua de Cluj
- 30 Oct 2010, 00:32
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
O nouă sesiune plenară, a XII-a, a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică s-a desfăşurat la Viena, un oraş cu o lungă istorie şi o punte între Orient şi Occident, cu o bogată viaţă ecumenică.
Sesiunea a fost organizată în perioada 20-27 septembrie a.c., de către Arhidieceza Romano-Catolică de Viena, în casa construită în amintirea Cardinalului König (Kardinal König Haus). Gazdele întâlnirii au fost Cardinalul Christoph Schönborn, preşedintele Conferinţei Episcopale Austriece şi Arhiepiscop de Viena, şi Mitropolitul grec ortodox Mihail Staikos al Austriei.
Au fost prezenţi 23 de membri ai delegaţiei catolice, iar Bisericile Ortodoxe au fost reprezentate în majoritatea lor, cu excepţia Patriarhatului Bulgariei. Comisia şi-a desfăşurat lucrările sub coordonarea celor doi co-preşedinţi, Arhiepiscopul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Mitropolitul Ioannis de Pergamon, reprezentantul Patriarhatului Ecumenic, asistaţi fiind de către doi co-secretari, Mitropolitul Gennadios de Sassima şi preotul Andrea Palmieri.
Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu a participat la acest important eveniment din viaţa Bisericii, fiind membru al acestei Comisii începând din anul 2006, iar la întoarcerea în ţară ne-a împărtăşit concluziile întâlnirii:
Care este, în opinia Preasfinţiei Voastre, rodul întâlnirilor de dialog teologic, în ansamblul lor, şi care este stadiul dialogului dintre cele două Biserici?
Este important că întâlnirile Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între cele două mari Biserici creştine, Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, continuă – acesta mi se pare, în primul rând, un progres şi un pas înainte. Linia generală pe care am încercat să o avem, în mod particular în cadrul ultimei întâlniri de la Viena, a fost aceea că, pe lângă producerea unui text, mai important este faptul de a sta de vorbă, a dialoga. Mai mult, scopul nostru nu este nici de a scrie texte şi nici chiar de a dialoga, ci de a realiza unirea plenară a Bisericilor. Dacă aceasta se poate face şi altfel decât dialogând, suntem dispuşi să o facem. Deocamdată suntem la nivelul de a dialoga, a încerca să înţelegem fiecare opinia celuilalt, modul de interpretare al unor texte ale Sfintei Scripturi, modul de interpretare al unor scrieri ale Părinţilor Bisericii şi chiar al unor decizii ale Conciliilor Ecumenice din primul mileniu.
Vă rugăm să ne relataţi aspecte semnificative din istoria recentă a acestui dialog şi cum s-a ajuns ca, la Viena, în acest an, să se discute despre “Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”?
După întâlnirea de la Baltimore, din anul 2000, a urmat o pauză de 5 ani în cadrul dialogului între cele două Biserici. Dialogul a fost reluat cu sesiunea de la Belgrad, din anul 2006, în care s-a început discuţia pe un document pregătit la Moscova, în mileniul trecut. Discuţiile au continuat în anul 2007, la Ravenna, pe tema “Autoritate şi conciliaritate în Biserică”. La Ravenna a fost un eveniment semnificativ în cadrul dialogului: concluzia documentului de la Ravenna a fost ca dialogul să se axeze pe studierea problemei primatului Episcopului Romei în primul mileniu (o primă fază), în al doilea mileniu (o a doua fază) şi în actualitate (a treia fază).
Se prevedea un timp de şase-opt ani în care să fie parcurs acest itinerar de studiu teologic. Ca urmare, în anul 2008 s-au format două Comisii Mixte, având reprezentanţi atât din partea ortodoxă, cât şi din partea catolică, o comisie de limbă engleză şi una de limbă franceză. Evident, această Comisie este formată din specialişti din întreaga lume din domeniul teologiei, patristicii, istoriei Bisericii. Au rezultat două texte din care Comisia Mixtă de Coordonare, formată din cei doi preşedinţi şi cei doi secretari, împreună cu alte câteva persoane, au realizat un document unic – acest document unic a fost documentul de lucru propus pentru întâlnirea de la Paphos, din Cipru, din octombrie 2009, document care doar până la punctul 6 a fost corectat şi doar până la punctul 15 a fost discutat, iar în acest an a continuat să fie discutat, la Viena, până la punctul 32.
Totuşi, la încheierea întâlnirii de dialog teologic de la Viena nu a rezultat un document final, ci doar un document de lucru. Cum s-a ajuns la această finalitate?
Încă de la începutul întâlnirii am aflat că Biserica Ortodoxă nu doreşte să aibă un document comun pe baza textului propus deja, ci doreşte ca acest text să rămână un text de lucru. S-au împărtăşit diferite opinii de o parte şi de cealaltă, erau unii profesori de istorie şi patrologie din partea delegaţiei catolice care au depus un efort în alcătuirea documentului şi ţineau mult să existe un document comun. Dar reprezentanţii Bisericii Ortodoxe au manifestat multă îndoială, pentru că, după opinia lor, documentul era unilateral, prezenta doar aspectele pozitive ale primatului Episcopului Romei, trecând oarecum cu vederea anumite aspecte negative din primul mileniu. De aceea, s-a considerat că acest document nu poate constitui nici baza unui document comun, chiar îmbunătăţit fiind. Repet, acest document a fost alcătuit de reprezentanţi ai ambelor Biserici. În urma argumentelor exprimate de ambele părţi, de comun acord am decis să parcurgem totuşi documentul, chiar cu titlul de “document de lucru”, pentru a purta discuţii pe baza punctelor rămase necorectate. S-a mers înainte, la anumite puncte s-au adus argumente, s-au exprimat neclarităţi, s-au exprimat şi poziţii diferite, care urmau să fie apoi notate separat de către secretariatul general al Comisiei Mixte.
S-a încheiat parcurgerea documentului, iar la final s-a pus din nou problema dacă acest document poate sau nu să fie mai mult decât un document de lucru. Un document de lucru rămâne un document “de sertar”, el nu va fi niciodată un document-izvor pentru un pas teologic înainte. După discuţii destul de dificile s-a ajuns la o soluţie de conciliere: s-a spus că acest document nu poate fi acceptat de către Biserica Ortodoxă, pentru că nu ar fi acceptat de către Sinoadele Bisericilor Patriarhale şi ale celorlalte Biserici locale din Comisie, deci, inevitabil, rămâne sub forma unui document de lucru. Totuşi, aceasta nu înseamnă că este un document închis, ci secretariatul Comisiei Mixte are obligaţia să-l completeze cu toate observaţiile care s-au făcut în cadrul plenului şi el va fi un document-sursă pentru un alt document care va fi elaborat de o nouă subcomisie, numită de către cei doi preşedinţi ai celor două comisii. Această subcomisie va elabora un proiect de text cu o nouă temă, şi anume “Primatul în relaţie cu sinodalitatea”.
Cum va decurge în continuare activitatea Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog?
Urmează, aşadar, un nou document care va fi elaborat, care să trateze mai mult probleme teologice şi ecleziologice. S-a spus: “Argumentele scripturistice din Biblie nu le putem discuta, pentru că ele au interpretări divergente; argumentele istorice nu le putem discuta, pentru că şi acelea au interpretări divergente; nu ne rămâne decât teologia şi ecleziologia”. Ca urmare, accentul pe care această subcomisie, în elaborarea noului document, trebuie să-l pună este pe aspectele teologico-ecleziologice. Va fi, în continuare, un document interesant, subcomisia va trebui să prezinte rezultatul muncii la Comisia Mixtă de Coordonare care se va întâlni anul viitor, probabil în lunile octombrie-noiembrie, iar textul, dacă va fi acceptat de comun acord, va fi prezentat peste doi ani la următoarea întâlnire a Comisiei Mixte pentru Dialogul Internaţional dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care va fi organizată de Biserica Ortodoxă, fără a fi precizată cu exactitate perioada de timp şi locul unde va fi această a treisprezecea întâlnire.
Care a fost progresul efectiv realizat în cadrul dialogului între Biserici prin întâlnirea de la Viena?
Întotdeauna aceste întâlniri ale Comisiei Mixte de Dialog sunt ocazii bune de cunoaştere. Dacă în primele zile persoanele sunt mai distante, cu timpul servim masa împreună, petrecând momente de comuniune. Programul întâlnirii cuprinde unele vizite, cum a fost şi vizita la Primăria din Viena, sau vizitele pe care le-am efectuat în frumoasa capitală mondială a muzicii, ori vizita la Mănăstirea Cisterciană “Heiligenkreuz”. Fiind împreună, desigur, în aceste momente se deschid noi porţi de comunicare. Un dialog ecumenic autentic, fără o prietenie umană, după părerea mea, este foarte dificil. Să nu uităm că, de fapt, unicul artizan al unităţii în diversitate este Spiritul Sfânt. De aceea, întotdeauna discuţiile sunt importante, dar mai importantă este rugăciunea şi atenţia la momentul pe care Domnul îl hotărăşte pentru această unitate. Poate că Dumnezeu ne cere doar să fim pregătiţi, şi aş relua acel cuvânt pe care l-a spus înţeleptul Cardinal Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei, citând un călugăr din Orientul Apropiat, Matta’ El Meskin, care spunea: “Probabil că Dumnezeu nu ne oferă darul unităţii, pentru că nu suntem încă pregătiţi”. Aceasta înseamnă: “Dacă, cumva, am utiliza distructiv unitatea dintre noi?”.
Se spune că unirea face puterea. Dar cu această putere ce facem mai departe? Este o întrebare care ne-a lăsat cu un iz de meditaţie pe toţi cei ce eram prezenţi la această sesiune plenară, întrebându-ne unde vrem să ajungem, ce dorim să realizăm prin această unitate. Desigur, unitatea este un ideal dorit de către Mântuitorul. Dobândirea unităţii va fi, cu siguranţă, un puternic moment de întărire în credinţă. Sperăm şi ne lăsăm în voinţa Domnului. Fie ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze în continuare lucrările dintre sesiuni ale subcomisiilor şi comitetelor care vor continua munca de reflecţie asupra documentelor amintite, şi toate acestea să fie spre preamărirea lui Dumnezeu şi unitatea creştinilor, aşa cum a dorit-o Mântuitorul nostru Isus Hristos, în cuvântul de la Ultima Cină: “Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia întru noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17,21). Amin.
(Biroul de Presă)
Au fost prezenţi 23 de membri ai delegaţiei catolice, iar Bisericile Ortodoxe au fost reprezentate în majoritatea lor, cu excepţia Patriarhatului Bulgariei. Comisia şi-a desfăşurat lucrările sub coordonarea celor doi co-preşedinţi, Arhiepiscopul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Mitropolitul Ioannis de Pergamon, reprezentantul Patriarhatului Ecumenic, asistaţi fiind de către doi co-secretari, Mitropolitul Gennadios de Sassima şi preotul Andrea Palmieri.
Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu a participat la acest important eveniment din viaţa Bisericii, fiind membru al acestei Comisii începând din anul 2006, iar la întoarcerea în ţară ne-a împărtăşit concluziile întâlnirii:
Care este, în opinia Preasfinţiei Voastre, rodul întâlnirilor de dialog teologic, în ansamblul lor, şi care este stadiul dialogului dintre cele două Biserici?
Este important că întâlnirile Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între cele două mari Biserici creştine, Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, continuă – acesta mi se pare, în primul rând, un progres şi un pas înainte. Linia generală pe care am încercat să o avem, în mod particular în cadrul ultimei întâlniri de la Viena, a fost aceea că, pe lângă producerea unui text, mai important este faptul de a sta de vorbă, a dialoga. Mai mult, scopul nostru nu este nici de a scrie texte şi nici chiar de a dialoga, ci de a realiza unirea plenară a Bisericilor. Dacă aceasta se poate face şi altfel decât dialogând, suntem dispuşi să o facem. Deocamdată suntem la nivelul de a dialoga, a încerca să înţelegem fiecare opinia celuilalt, modul de interpretare al unor texte ale Sfintei Scripturi, modul de interpretare al unor scrieri ale Părinţilor Bisericii şi chiar al unor decizii ale Conciliilor Ecumenice din primul mileniu.
Vă rugăm să ne relataţi aspecte semnificative din istoria recentă a acestui dialog şi cum s-a ajuns ca, la Viena, în acest an, să se discute despre “Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”?
După întâlnirea de la Baltimore, din anul 2000, a urmat o pauză de 5 ani în cadrul dialogului între cele două Biserici. Dialogul a fost reluat cu sesiunea de la Belgrad, din anul 2006, în care s-a început discuţia pe un document pregătit la Moscova, în mileniul trecut. Discuţiile au continuat în anul 2007, la Ravenna, pe tema “Autoritate şi conciliaritate în Biserică”. La Ravenna a fost un eveniment semnificativ în cadrul dialogului: concluzia documentului de la Ravenna a fost ca dialogul să se axeze pe studierea problemei primatului Episcopului Romei în primul mileniu (o primă fază), în al doilea mileniu (o a doua fază) şi în actualitate (a treia fază).
Se prevedea un timp de şase-opt ani în care să fie parcurs acest itinerar de studiu teologic. Ca urmare, în anul 2008 s-au format două Comisii Mixte, având reprezentanţi atât din partea ortodoxă, cât şi din partea catolică, o comisie de limbă engleză şi una de limbă franceză. Evident, această Comisie este formată din specialişti din întreaga lume din domeniul teologiei, patristicii, istoriei Bisericii. Au rezultat două texte din care Comisia Mixtă de Coordonare, formată din cei doi preşedinţi şi cei doi secretari, împreună cu alte câteva persoane, au realizat un document unic – acest document unic a fost documentul de lucru propus pentru întâlnirea de la Paphos, din Cipru, din octombrie 2009, document care doar până la punctul 6 a fost corectat şi doar până la punctul 15 a fost discutat, iar în acest an a continuat să fie discutat, la Viena, până la punctul 32.
Totuşi, la încheierea întâlnirii de dialog teologic de la Viena nu a rezultat un document final, ci doar un document de lucru. Cum s-a ajuns la această finalitate?
Încă de la începutul întâlnirii am aflat că Biserica Ortodoxă nu doreşte să aibă un document comun pe baza textului propus deja, ci doreşte ca acest text să rămână un text de lucru. S-au împărtăşit diferite opinii de o parte şi de cealaltă, erau unii profesori de istorie şi patrologie din partea delegaţiei catolice care au depus un efort în alcătuirea documentului şi ţineau mult să existe un document comun. Dar reprezentanţii Bisericii Ortodoxe au manifestat multă îndoială, pentru că, după opinia lor, documentul era unilateral, prezenta doar aspectele pozitive ale primatului Episcopului Romei, trecând oarecum cu vederea anumite aspecte negative din primul mileniu. De aceea, s-a considerat că acest document nu poate constitui nici baza unui document comun, chiar îmbunătăţit fiind. Repet, acest document a fost alcătuit de reprezentanţi ai ambelor Biserici. În urma argumentelor exprimate de ambele părţi, de comun acord am decis să parcurgem totuşi documentul, chiar cu titlul de “document de lucru”, pentru a purta discuţii pe baza punctelor rămase necorectate. S-a mers înainte, la anumite puncte s-au adus argumente, s-au exprimat neclarităţi, s-au exprimat şi poziţii diferite, care urmau să fie apoi notate separat de către secretariatul general al Comisiei Mixte.
S-a încheiat parcurgerea documentului, iar la final s-a pus din nou problema dacă acest document poate sau nu să fie mai mult decât un document de lucru. Un document de lucru rămâne un document “de sertar”, el nu va fi niciodată un document-izvor pentru un pas teologic înainte. După discuţii destul de dificile s-a ajuns la o soluţie de conciliere: s-a spus că acest document nu poate fi acceptat de către Biserica Ortodoxă, pentru că nu ar fi acceptat de către Sinoadele Bisericilor Patriarhale şi ale celorlalte Biserici locale din Comisie, deci, inevitabil, rămâne sub forma unui document de lucru. Totuşi, aceasta nu înseamnă că este un document închis, ci secretariatul Comisiei Mixte are obligaţia să-l completeze cu toate observaţiile care s-au făcut în cadrul plenului şi el va fi un document-sursă pentru un alt document care va fi elaborat de o nouă subcomisie, numită de către cei doi preşedinţi ai celor două comisii. Această subcomisie va elabora un proiect de text cu o nouă temă, şi anume “Primatul în relaţie cu sinodalitatea”.
Cum va decurge în continuare activitatea Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog?
Urmează, aşadar, un nou document care va fi elaborat, care să trateze mai mult probleme teologice şi ecleziologice. S-a spus: “Argumentele scripturistice din Biblie nu le putem discuta, pentru că ele au interpretări divergente; argumentele istorice nu le putem discuta, pentru că şi acelea au interpretări divergente; nu ne rămâne decât teologia şi ecleziologia”. Ca urmare, accentul pe care această subcomisie, în elaborarea noului document, trebuie să-l pună este pe aspectele teologico-ecleziologice. Va fi, în continuare, un document interesant, subcomisia va trebui să prezinte rezultatul muncii la Comisia Mixtă de Coordonare care se va întâlni anul viitor, probabil în lunile octombrie-noiembrie, iar textul, dacă va fi acceptat de comun acord, va fi prezentat peste doi ani la următoarea întâlnire a Comisiei Mixte pentru Dialogul Internaţional dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care va fi organizată de Biserica Ortodoxă, fără a fi precizată cu exactitate perioada de timp şi locul unde va fi această a treisprezecea întâlnire.
Care a fost progresul efectiv realizat în cadrul dialogului între Biserici prin întâlnirea de la Viena?
Întotdeauna aceste întâlniri ale Comisiei Mixte de Dialog sunt ocazii bune de cunoaştere. Dacă în primele zile persoanele sunt mai distante, cu timpul servim masa împreună, petrecând momente de comuniune. Programul întâlnirii cuprinde unele vizite, cum a fost şi vizita la Primăria din Viena, sau vizitele pe care le-am efectuat în frumoasa capitală mondială a muzicii, ori vizita la Mănăstirea Cisterciană “Heiligenkreuz”. Fiind împreună, desigur, în aceste momente se deschid noi porţi de comunicare. Un dialog ecumenic autentic, fără o prietenie umană, după părerea mea, este foarte dificil. Să nu uităm că, de fapt, unicul artizan al unităţii în diversitate este Spiritul Sfânt. De aceea, întotdeauna discuţiile sunt importante, dar mai importantă este rugăciunea şi atenţia la momentul pe care Domnul îl hotărăşte pentru această unitate. Poate că Dumnezeu ne cere doar să fim pregătiţi, şi aş relua acel cuvânt pe care l-a spus înţeleptul Cardinal Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei, citând un călugăr din Orientul Apropiat, Matta’ El Meskin, care spunea: “Probabil că Dumnezeu nu ne oferă darul unităţii, pentru că nu suntem încă pregătiţi”. Aceasta înseamnă: “Dacă, cumva, am utiliza distructiv unitatea dintre noi?”.
Se spune că unirea face puterea. Dar cu această putere ce facem mai departe? Este o întrebare care ne-a lăsat cu un iz de meditaţie pe toţi cei ce eram prezenţi la această sesiune plenară, întrebându-ne unde vrem să ajungem, ce dorim să realizăm prin această unitate. Desigur, unitatea este un ideal dorit de către Mântuitorul. Dobândirea unităţii va fi, cu siguranţă, un puternic moment de întărire în credinţă. Sperăm şi ne lăsăm în voinţa Domnului. Fie ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze în continuare lucrările dintre sesiuni ale subcomisiilor şi comitetelor care vor continua munca de reflecţie asupra documentelor amintite, şi toate acestea să fie spre preamărirea lui Dumnezeu şi unitatea creştinilor, aşa cum a dorit-o Mântuitorul nostru Isus Hristos, în cuvântul de la Ultima Cină: “Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia întru noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17,21). Amin.
(Biroul de Presă)
DISTRIBUIE
Comenteaza
