Artişti clujeni, criticaţi în New York Times

Prestigiosul ziar american a publicat o cronică tăioasă a unei expoziţii la care au participat şi artişti plastici care muncesc sau au studiat în Cluj-Napoca.

Cotidianul american The New York Times a publicat, în numărul de vineri, 14 ianuarie, articolul “18 voiaje forjate în comunism”, o cronică dură la adresa unor lucrări semnate de 18 participanţi, între care şi artişti care activează sau care au studiat în Cluj-Napoca. Lucrările sunt expuse în cadrul galeriei de artă Hudson Valley Center for Contemporary Art din localitatea Peekskill, statul New York. ZIUA de CLUJ redă fragmente din cronica jurnalistei Martha Schwendener, iar în numerele viitoare va publica reacţii ale mediului artistic local vizavi de articolul menţionat.

“Arta poate fi foarte eficientă în a pune în lumină istoria, arătând cum ideologiile şi schimbările sociale violente au efecte reale, dar adesea ascunse, asupra oamenilor. Acest lucru şi-l propune, într-un fel, expoziţia «After the fall» (“După cădere” - n. red.), de la Hudson Valley Center for Contemporary Art din Peekskill” - astfel debutează articolul publicat în The New York Times. “În cadrul evenimentului expun 18 artişti din şase ţări ale Europei Centrale şi de Est, iar majoritatea s-au născut în timpul regimului comunist, dar au crescut «după căderea» acestuia. Este o premisă minunată, dar, până la urmă, expoziţia este foarte academică. Ce vreau să spun prin «academic»? O definiţie ar putea include arta bazată pe instrumente, stiluri, tehnici şi teorii adoptate de şi în cadrul instituţiilor de artă. Academic poate să se refere şi la metode şi stiluri folosite atât de frecvent, încât au devenit şabloane înnebunitoare: excesiv de recognoscibile, dispozitive «servite pe tavă», care, în momente nepotrivite, dau senzaţia de păcăleală. «După cădere» face parte din cea de-a doua categorie şi include un număr mare de picturi care împrumută tehnicile şi ideile dezvoltate de Gerhard Richter şi Luc Tuymans”, opinează Martha Schwendener.

“Zsolt Bodoni, un maghiar care a crescut ca minoritar în România, în ultimii ani ai regimului Ceauşescu, foloseşte «tehnica Richter» într-o pictură care îl înfăţişează pe dictatorul iugoslav Tito, îmbrăcat în uniformă militară, precum şi în lucrarea «Cadillacul lui Tito». Ambele lucrări au un aspect tenebros, ceţos, «richteresc», ca şi cum ar fi realizate după fotografii - o tehnică «fabricată» pentru a ne face să ne gândim la relaţia între imagini şi istorie (şi, prin extensie, la relaţia între fotografie şi pictură). De ce domnul Bodoni preferă să-l picteze pe Tito şi nu pe Ceauşescu rămâne neexplicat (...) Picturile lui Marius Bercea, un artist român, par foarte «îndatorate» lui Tuyman, mai ales lucrări precum «Ethical Ideal Cabinet», care sugerează fraude la o secţie de vot sau la un birou de partid, precum şi turismul banal din pictura «Black Sea Tan», titrează, tăios, autoarea.

“Tot «pe firul» Richter-Tuymans se înscrie şi Şerban Savu, din România. Picturile sale, «An Unimportant Day», «Three Friends» şi «The Shepherd», înfăţişează privelişti ce seamănă cu instantanee fotografice care vorbesc despre banalitate, mundan, cotidian. (...) O abordare mai seacă, mai sterilă, în stilul lui Tuymans, are Adrian Ghenie, care expune un portret al lui Ceauşescu”, continuă cronica. Uneori, autoarea nu analizează în termeni negativi lucrările, ci se mărgineşte la judecăţi de valoare pozitive abia sesizabile: “alte lucrări video care merită amintite sunt «Dog Luv», a lui Ciprian Mureşan, care a fost inclusă în pavilionul României de la Bienala din Veneţia, 2009. Lucrarea are în centru un grup de păpuşi-câini care discută natura umană şi, în special, tendinţa oamenilor de a cauza durere altor oameni”.

Local versus global

“Problema generală cu «After the Fall» ar putea, totuşi, să fie criteriul folosit de familia Straus (proprietarii galeriei de artă - n.red.): catalogul expoziţiei menţionează că artiştii «trăiesc şi au ateliere în oraşele lor natale». Ideea «local versus global» este un scop central al expoziţiei, şi totuşi, cum funcţionează acest mecanism atunci când arta dintr-o regiune specifică a Europei - cinci pictori sunt originari din Cluj, România, iar majoritatea au studiat la Cluj, este «transplantată» la galeria Hudson Valley? (...) De milenii, artiştii au «migrat» spre centre de artă mari, urbane, atât în ţara lor, cât şi în străinătate. Lucrări bune ale unor artişti din fostul Est au fost expuse în galerii, muzee, la bienale şi târguri de artă, atât în Europa, cât şi în SUA. «After the Fall» a fost limitată de propria premisă, lucru care ar putea explica de ce lucrările din expoziţie sunt, în general, mai degrabă «competente» decât bune - sau, pentru privitorul experimentat, de ce ele par lucrări mai degrabă academice decât potrivite pentru o nouă eră în istoria politică a Europei”.