Editura Herg Benet
Scriitorul Alexandru Petria a anunţat ieri, pe blogul personal de pe portalul rogrup.net, faptul că noua sa carte, intitulată "Deania neagră", este în curs de apariţie la Editura Herg Benet.
Alexandru Petria s-a născut în 1968, la Dej. Debutul său publicistic şi poetic a avut loc în Tribuna, în 1983. Cărţile pe care le-a scris şi publicat sunt "Neguţătorul de arome"(1991, poeme), "33 de poeme"(1992) şi "La ce bun poeţii..."(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri "Masochistul". Actualmente, Petria este directorul publicaţiei lunare Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla. Editura Herg Benet Publishers a fost înfiinţată în 2010 şi, conform site-ului oficial www.hergbenet.ro, "prin colecţia de literatură îşi propune să promoveze abordările îndrăzneţe, directe, nonconformiste şi alternative venite din partea tinerilor autori români, în poezie, proză şi nu numai". Citiţi mai jos un fragment din "Deania neagră":
"Afinia n-a fost niciodată căsătorită. Nu era adepta conformismelor. Era prietenă din tinereţe cu bunica lui Sergiu, iar cu Sergiu se purta ca şi cum i-ar fi nepot. Când el a fost mic, mergeau toţi trei în excursii mai în fiecare duminică. Adesea se hotărau unde să plece doar când ajungeau în gara veche a Deaniei. Excursiile au fost pricină de scandaluri nenumărate, părinţii lui Sergiu erau revoltaţi că nu li se spunea unde plecau, iar bunicul lui Sergiu, care întotdeauna stătea acasă, era nevoit, pe post de paratrăsnet, să îndure reproşurile fiicei lui când se nimerea să-i viziteze duminica şi ei erau duşi. Atunci, Victoria, mama lui Sergiu, ameninţa invariabil că n-o să le mai lase nepotul în grijă. Însă asta nu s-a întâmplat, Sergiu a stat până la intrarea în liceu la bunici. (...) Când a murit Afinia, cei apropiaţi au fost curentaţi, ai zice. Se împiedecau unii de alţii, nu pune aia acolo, pune-o dincolo, sună în stânga, ba în dreapta, cheamă popa, comandă coroanele, vorbeşte cu groparii, pentru sicriu, anunţă prietenii, am uitat ceva?
După ce doctorul Chiorean a certificat decesul, au spălat-o pe Afinia şi au îmbrăcat-o cu haine noi. Sergiu, intrând în cameră, revenit de la magazin, a observat că pe talpa pantofului drept al Afiniei a rămas o etichetă galbenă.
Spre seară, doi haidamaci au adus sicriul.
- E o treabă, cucoană, i s-a adresat unul cu început de chelie bunicii lui Sergiu.
- Ce treabă?
- Nasoală, a naibii, nu merge capacul, se băgă în discuţie şi celălalt, cu cel puţin 47 la bocanci.
- Dar pentru o sticlă de palincă o dăm gata..., reluă primul.
Sergiu se uita nedumerit, toţi din familie au ieşit, de el au uitat. A văzut cum cei doi o aşază pe Afinia pe podea, pe covorul înflorat, cu faţa în jos, cum cheliosul îi pune sub faţă o pernă cu broderii. Apoi cum haidamacul cu 47 la bocanci s-a lăsat cu greutatea unui picior pe coloana vertebrală a Afiniei, de mai multe ori, până oasele au pârâit. Haidamacii au băut câte un gât de palincă."
(D.C.)
