Priveşte, citeşte!: “Şi am spus da. O poveste de iubire”

La începutul lui 2010 a apărut în SUA, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, "Committed", mult aşteptata continuare a cărţii care a făcut-o celebră pe Elizabeth Gilbert, "Mănâncă, roagă-te, iubeşte". A devenit imediat numărul 1 pe lista de bestseller-uri non-fiction a publicaţiei New York Times. În februarie 2011 a apărut în ediţie broşată. Între timp, "Committed" a fost tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi şi figurează pe listele de bestseller-uri din multe ţări.

Mănâncă, roagă-te, iubeşte... şi mai departe? Elizabeth Gilbert s-a căsătorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali. De fapt, Liz şi Felipe, traumatizaţi amândoi de divorţurile prin care trecuseră, îşi juraseră să nu se căsătorească niciodată. Au fost obligaţi s-o facă, au fost aproape condamnaţi la căsnicie de autorităţile ameri-cane de frontieră, doar pentru a putea rămâne împreună pe teritoriul Statelor Unite. La ceremonia de nuntă în cerc restrâns care s-a petrecut într-un orăşel liniştit din New Jersey, Liz a spus da. A spus-o din toată inima. Dar pentru asta a trebuit să-şi învingă, încetul cu încetul, enorma reticenţă faţă de căsătorie. Şi a făcut-o în stilul ei: timp de aproape un an, călătorind cu Felipe prin Asia de Sud-Est, s-a documentat asupra căsătoriei. A încercat prin orice mijloace - lecturi, discuţii cu tot felul de oameni, apel la experienţa familiei proprii - să se împace cu bătrâna instituţie înainte de a-i trece încă o dată pragul. Iar pe drum a descoperit o seamă de fapte interesante despre căsnicie, pe care le împărtăşeşte cititorilor cu hazul, inteligenţa şi compasiunea ei caracteristice. Dincolo de aceste "inserţii socio-istorice", cum le numeşte autoarea, noul volum al lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecinţele şi complexitatea pe care dragostea adevărată, în lumea adevărată, le atrage după sine întotdeauna. Autoarea a formulat cu simplitate, într-un interviu, concluzia noului ei volum: "Căsătoria e o stranie combinaţie de vis şi realitate, iar noi, cuplurile, ne petrecem viaţa încercând să negociem graniţa dintre cele două. Am să spun asta, pentru că este, cred, cea mai importantă informaţie din toată cartea: căsătoria nu e un joc pentru oameni tineri."

(D.C.)