Priveşte, citeşte!Letiţia Ilea şi Kocsis Francisko la Cărtureşti

Priveşte, citeşte!Letiţia Ilea şi Kocsis Francisko la Cărtureşti
Librăria Cărtureşti invită clujenii să participe luni, 4 aprilie, de la ora 19:00, la o seară de poezie în compania Letiţiei Ilea şi a lui Kocsis Francisko. Câteva cuvinte despre cei doi invitaţi va spune în deschidere Sanda Cordoş, iar lectura autorilor va fi urmată de un dialog cu publicul. Evenimentul va avea loc în ceainăria librăriei, din incinta Iulius Mall.

Letiţia Ilea a publicat de-a lungul anilor poezie, cronică literară şi traduceri în majoritatea revistelor literare din România. Este autoarea volumelor de poezie: Eufemisme (Ideea, 1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj; Chiar viaţa (Paralela 45, 1999); O persoană serioasă (Limes, 2004), nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din România ; Apprivoiser le silence (Autres Temps, Marsilia, 2005); Est-cris (Transignum, Paris, 2005); Terrasses (Editura Centrului Internaţional de Poezie din Marsilia, 2005); Blues pentru cai verzi (Cartea Românească, 2010). A primit mai multe premii literare pentru poezie şi traduceri. "Dacă sunt azi poeţi bacovieni, Letiţia Ilea e primul dintre ei. Şi e primul pentru că ajunge la neantul existenţial bacovian fără recurs la intertextualisme. «Blues pentru cai verzi» e un exerciţiu de exorcizare a acestui pustiu total, pustiu ce videază nu doar viaţa, ci şi moartea" - Al. Cistelecan. Kocsis Francisko este autorul următoarelor volume de poezie: Umbrela profetului (Tavis, 1998); Oceanul interior, (Ardealul, 2000); Codul de bare, (Junimea, 2002); Alteritate de duminică (Ardealul, 2004); Ceva trece pe-aproape ( Ardealul, 2009).

A scris, de asemenea, proză scurtă, critică literară şi documentare istorice şi a tradus din lirica maghiară transilvaneană. "Kocsis Francisko vădeşte o permanentă exigenţă faţă de sine, semn al unei conştiinţe artistice solid constituite, întemeiată mai ales pe o cu totul ieşită din comun acribie a cuvântului. El nu produce texte pur şi simplu. Actul de a scrie are un sens grav, lipsit de orice accent de gratuitate sau de improvizaţie ludică: "Gândul meu nu-i o simplă retorică / de intrigant - e un ţipăt / cu un inconfundabil înţeles: / în nici una din zilele tale / nu te preface că trăieşti". Impresia de virtuozitate şi de oarecare uscăciune vine din precizia tăieturii versului, dublată de concizia formală a scriiturii. Deloc înclinat spre efecte spectaculare, poetul îşi stăpâneşte cu luciditate discursul, altfel deosebit de consistent, vehiculând idei şi imagini de o prospeţime surprinzătoare." - Cornel Moraru.

(D.C.)

 

Comenteaza