Episcop Iuliu Hossu, 1941
Alexandru Nicolescu, al doilea Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice după Unirea din 1918 şi ultimul recunoscut de către Statul Român înainte de scoaterea în afara legii a Bisericii în 1948, s-a născut la 8 iulie 1882, în localitatea Tulgheş, comitatul Ciuc (azi Harghita).
Încă din adolescenţă a dat dovadă de alese calităţi pentru chemarea preoţească, motiv pentru care se îndreaptă spre "fântâna darurilor" din Blaj. Între anii 1898 şi 1904 a studiat la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, obţinând doctoratul în filosofie şi teologie. După ce revine la Blaj, este trimis ca preot misionar în America de Nord. Reîntors în ţară, a fost numit profesor de teologie morală la Seminarul Teologic din Blaj şi canonic în Capitulul arhieparhial.
În timpul Primului Război Mondial a refuzat să semneze declaraţia de loialitate faţă de Austro-Ungaria, fiind considerat trădător. În 1919 a fost trimis ca misionar bisericesc şi politic la Conferinţa de Pace de la Paris, aducând contribuţii majore la recunoaşterea actualelor frontiere apusene ale României. Vorbea bine engleza, franceza şi italiana, fiindu-i de folos în activitatea sa pastorală şi diplomatică. La Congresul Catolic Internaţional de la Washington, desfăşurat în 1923, în prezenţa a 105 episcopi, patru cardinali şi foarte mulţi preoţi, a vorbit entuziast despre români şi Biserica Greco-Catolică, tipărind şi un număr însemnat de broşuri de propagandă în limba engleză. De asemenea, un timp a activat în funcţia de consilier ecleziastic pe lângă Legaţia Română din Roma.
Episcop de Lugoj (1922-1935). După transferul Episcopului Valeriu Traian Frenţiu de la Lugoj la Oradea, în anul 1922, Episcop de Lugoj a fost numit canonicul Alexandru Nicolescu. În această calitate a înfrumuseţat catedrala din Lugoj cu o pictură monumentală, realizată de pictorul-profesor Virgil Simionescu, după indicaţiile şi pe cheltuiala Episcopului Nicolescu.
Mitropolit al Blajului (1935-1941). În urma Sinodului electoral întrunit la 7 mai 1935 pentru alegerea noului Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice, după trecerea la Domnul a Mitropolitului Vasile Suciu, Alexandru Nicolescu s-a situat pe primul loc, cu 48 de voturi, cu mult înaintea celorlalţi Episcopi: Iuliu Hossu, cu 27 de voturi, Valeriu Traian Frenţiu, cu 12 voturi, şi Alexandru Rusu, cu 10 voturi. După numirea şi confirmarea sa de către Sfântul Scaun, Alexandru Nicolescu este înscăunat la Blaj, în 19 septembrie 1936, ca al cincilea Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma.
Ca Mitropolit al Bisericii Blajului a fost surprins de zbuciumul evenimentelor care au precedat şi au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, astfel că multe dintre planurile sale au rămas nerealizate. Între ele s-a numărat şi dorinţa repictării catedralei blăjene. Cu toate acestea, în anul 1936 a sfinţit biserica "Buna Vestire" din Târgu-Mureş, cunoscută şi sub numele de Catedrala Mică, principala sa ctitorie. De asemenea, în timpul păstoririi sale a fost zidită şi biserica "Buna Vestire" din Braşov, alt important lăcaş de cult greco-catolic, realizat în stil bizantin treflat (cu trei abside divergente, racordate între ele). Pe de o parte, boala care i-a erodat fizicul atât de delicat, iar pe de alta, conflagraţia mondială începută în 1939 şi pierderea Ardealului de Nord în vara anului 1940 - regiune în care se afla cea mai mare parte a credincioşilor greco-catolici - i-au grăbit sfârşitul (de remarcat că, în august 1940, când a fost chemat, în calitate de membru al Consiliului de Coroană, în problema Dictatului de la Viena, a refuzat să semneze cedarea Nordului Transilvaniei către Ungaria horthystă).
Două au fost caracteristicile care au definit personalitatea Mitropolitului Alexandru Nicolescu: deosebita evlavie determinată de marele imperativ al sacerdoţiului catolic şi o cultură aleasă, exprimată atât în scris, cât şi oral, prin lucrări proprii şi prin traduceri - fiind un adevărat poliglot -, prin pastorale sau prin predici ce le ascultau credincioşii ca provenind din gura unui sfânt.
Pentru Mitropolitul Nicolescu, adevăratul sacerdoţiu era cel al preotului aflat mereu în harul sfinţilor, în legătură neîntreruptă cu Dumnezeu, fapt pentru care, asemeni antecesorului său în scaun, Vasile Suciu, a promovat, cu tot atâta râvnă, exerciţiile spirituale pentru cler. "Sufletul meu de arhiereu - spunea Mitropolitul - tresaltă de bucurie împreună cu îngerii Domnului, văzând râvna cu care se ţin aceste exerciţii în Provincia mitropolitană (...) pentru o renaştere spirituală a acestui cler". Erudit desăvârşit, a fost autor al mai multor lucrări de înaltă ţinută, precum: "Adevăruri eterne. Meditaţii, predici, conferinţe, cuvântări ocazionale" (Blaj 1915), "Teologia Morală", vol. I, "Principii" (Blaj 1918), "Dumnezeu în natură" (Lugoj 1923), "Natura" (Lugoj 1925), "Stropi de rouă. Poveţe sufleteşti date cu prilejul ss. exerciţii spirituale" de Dr. Alexandru Nicolescu, episcopul Lugojului..." (Lugoj 1929), "Familia" (Lugoj 1934), "Sfinţii şi animalele" (Blaj 1939) ş.a. În acelaşi timp, a publicat peste 200 de studii şi articole în Unirea şi Cultura creştină (Blaj), Răvaşul (Cluj), Sionul Românesc (Lugoj), Observatorul (Beiuş).
S-a stins din viaţă în 5 iunie 1941, în joia dinaintea Rusaliilor, cu puţin înainte de declanşarea Războiului din Răsărit, la 22 iunie. Deplângându-i sfârşitul într-un necrolog succint, publicat în Curierul Creştin (7 iunie 1941), Episcopul Iuliu Hossu, reţinut la Cluj de graniţa impusă prin sfâşierea în două a Transilvaniei la 30 august 1940, scria: "Vrednic urmaş al marilor luceferi care au luminat cărarea strămoşilor în cursul veacurilor, s-a dovedit mare arhiereu al Domnului în episcopie şi mitropolie, stâlp de lumină şi de viaţă pentru credincioşii grijei şi păstoririi lui încredinţaţi şi departe peste hotarele eparhiei şi mitropoliei; suflet sacerdotal, suflet mare, i-a cuprins în dragostea sa pe toţi, fără deosebire, plinind legea supremă a Domnului Isus, întru care toţi una sunt".
Alexandru PINTELEI
Bibliografie: Silvestru Augustin Prunduş, Clemente Plaian, Catolicism şi ortodoxie românească, Edit. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca 1994; Biserica Română Unită - 250 de ani de istorie (colectiv de autori), Edit. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca 1998; Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în zilele noastre, Edit. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca 2003.
