Un martir de la Dachau, beatificat în Germania

Postulatorul cauzei de beatificare, Andrea Ambrosi, a declarat că pr. Andritzki a fost considerat de către colegii de închisoare ca fiind un sfânt şi a murit cu această reputaţie. "Atitudinea sa a fost de întărire a credinţei printr-o stare de bucurie permanentă. Din acest motiv cu toţii l-au iubit", a explicat Ambrosi. Alois Andritzki s-a născut în 1914, în Radibor, un mic sat din landul Saxonia. Familia sa a făcut parte dintre puţinii catolici care trăiau în acea zonă populată cu imigranţi din ţările slave. La 20 de ani a intrat la Facultatea de Teologie a Academiei Arhiepiscopale din Padeborn. Acolo a arătat interes pentru filosofie şi pedagogie. A urmat apoi Seminarul din Bautzen, fiind hirotonit diacon în 1938 şi preot în anul următor.

Ca preot s-a dedicat în special slujirii tinerilor. "A fost un preot umil şi simplu, gata mereu să-şi ajute semenii. În plus, îi plăceau sporturile şi afirma mereu că un spirit sănătos locuieşte într-un trup viguros", a spus Ambrosi. În iarna anului 1941, după ce a organizat o reprezentaţie teatrală, pr. Andritzki a fost arestat. De la un martor se ştie că la sfârşitul piesei de teatru au venit cei de la Gestapo, cerându-i să scrie numele tuturor celor prezenţi, însă capelanul Andritzki era în mod special vizat, fiind, în cele din urmă, arestat. Se crede că a vorbit împotriva regimului nazist şi de aceea s-a considerat că nu poate scăpa nepedepsit. Persecutorii i-au întocmit un dosar pentru că dădea mărturie despre credinţa sa, lucru "intolerabil pentru regimul naţional-socialist". A fost trimis în închisoarea din Dresda, unde a stat două luni. După ispăşirea pedepsei, în loc să fie eliberat, a fost trimis în lagărul de la Dachau.

Familia sa a apelat la justiţie. Tatăl, Johann Andritzki, a scris o impresionantă scrisoare către înaltul ofiţer de securitate al Reich-ului, cerând ca fiul său să fie eliberat din moment ce nu mai erau acuzaţii împotriva lui. Eforturile i-au fost în zadar. Pr. Alois a fost ucis la 3 februarie 1943. Conform rapoartelor Gestapoului, a murit de tifos, dar, de fapt, a primit o injecţie letală. Mărturia sa a fost socotită ca un balsam pentru cei din lagărul de concentrare. "În teroarea în care trăiau cu toţii în lagărul din Dachau, se spune că oricine îl vedea pe Alois dimineaţa rămânea vesel pentru tot restul zilei", a declarat Ambrosi.

(catholica.ro)