SUPLIMENT Papa deplânge moartea lui Otto von Habsburg

Cunoscut şi ca Arhiducele Otto de Austria, Otto von Habsburg a fost cel mai mare fiu al Fericitului Carol I de Austria, ultimul împărat al Austro-Ungariei. Imperiul s-a dizolvat în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial, iar familia Habsburg a fost forţată să plece în exil.

Otto nu a devenit niciodată împărat sau rege, ci s-a dedicat unei lungi cariere politice, în timpul căreia a luptat pentru unificarea Europei divizată în blocuri militare şi politice antagoniste, amintind mereu de rădăcinile creştine ale continentului. Papa a spus în mesajul său, trimis lui Karl von Habsburg, că Otto "a fost martor al schimbărilor ce au cuprins Europa. (...) Încrezător în Dumnezeu şi conştient de moştenirea importantă, Otto a fost un european angajat, care a muncit fără încetare pentru libertate, pentru unitatea popoarelor şi pentru o ordine justă pe continent". Mesajul continuă: "Am aflat cu tristeţe de moartea tatălui Dvs., alteţa sa regală Arhiducele Otto de Austria. În aceste momente de tristeţe pentru pierderea Dvs., mă unesc cu familia regală în rugăciune pentru cel decedat. Fie ca Domnul să-l răsplătească pentru faptele sale bune şi să-i dea plinătatea vieţii în împărăţirea cerurilor". Funeraliile Arhiducelui au avut loc în 16 iulie, la Viena, Papa numindu-l pe Cardinalul Christoph Schonborn ca delegat al său.

După ce au fost exilaţi din Austria, Habsburgii au locuit în Elveţia, Portugalia şi Spania. Tatăl lui Otto, Carol I, a murit în 1922, lăsându-l pe fiul său cel mare ca pretendent la tronul imperial. În 2004, Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat pe Carol I. În 1933, Otto şi-a luat doctoratul în ştiinţe politice şi sociale la Universitatea din Louvain, Belgia. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Otto a fost un critic aprig al partidului nazist. După anexarea Austriei, Adolf Hitler nu a cerut doar moartea lui Otto von Habsburg, ci i-a ridicat şi cetăţenia. După ce a stat o vreme în SUA, Otto şi-a recâştigat cetăţenia abia în 1965. În anii ‘60, după ce a renunţat la pretenţia de a ocupa tronul Austriei, Otto a intrat într-o lungă carieră politică. A fost preşedintele Uniunii Paneuropene Internaţionale, între 1973 şi 2004, iar între 1979 şi 1999 a fost membru al Parlamentului European. Otto a fost unul dintre organizatorii Picnicului Paneuropean la graniţa dintre Ungaria şi Austria, din 19 august 1989, care a permis la aproximativ 700 de est-germani să scape în Occident, un moment-cheie în istoria căderii Cortinei de Fier care a divizat Europa. Soţia lui Otto, Regina, a murit anul trecut. Mai trăiesc un frate de-al său, şapte copii, 22 de nepoţi şi 2 strănepoţi.