Fluturi, greieri, omizi, larve, scorpioni, gândaci de bălegar, toate întruchipând o lume izbitor de asemănătoare cu aceea a oamenilor, conturează universul spectacolului “Insecte”, a cărui premieră a avut loc miercuri seara. Spectacolul este montat de tânăra regizoare Andreea Iacob în studioul “Euphorion” al Teatrului Naţional din Cluj. Piesa a fost scrisă de fraţii Josef şi Karel Capek, renumiţii “strămoşi” ai curentului ştiinţifico-fantastic, cei care au inventat şi termenul “robot”.
“Insecte” nu este însă o piesă cu roboţi, ci un basm-parabolă, extrem de intens şi emoţionant, despre destinul rasei umane după o experienţă teribilă, Primul Război Mondial. în “flashuri” secvenţiale, piesa prezintă lumea insectelor ca pe o oglindă a lumii oamenilor. Ca şi noi, insectele suferă din dragoste, cad pradă răzbunării altora, îşi iubesc progeniturile sau au visuri de mărire socială, dorinţe de a cuceri şi stăpâni lumea.
Reduse la scara unei vieţi de insectă, toate aceste trăsături capătă o forţă de o semnificaţie aparte. Iubirea dintre fluturi pare mai pură decât cea dintre oameni, pentru că fluturii sunt diafani; chiar şi gândacii de bălegar îşi iubesc copiii şi plâng dacă aceştia le sunt răpiţi; războiul dintre două specii de furnici, fiecare vrând să cucerească “distanţa dintre două fire de iarbă”, devine stupid şi gratuit. Dimensiunea parabolică a piesei este clară, dar nu devine tezistă. Fraţii Capek dovedesc un talent destul de mare pentru a aşeza în faţă atmosfera de basm, lăsând privitorii să scrie “morala”.
Regizoarea Andreea Iacob a înscenat ingenios secvenţele piesei, îmbinând interacţiunea personajelor cu un decor în care se folosesc şi animaţii video (Marius Mureşan) sau desene (Dorin Buduşan). Ca şi în alte spectacole, decorul lui Arhidiade Mureşan este simplu, alcătuit doar din câteva elemente, dar de o mobilitate a sugestiei remarcabilă, exploatând abil spaţiul scenic limitat. Scena e cea a unui spectacol de cabaret, cu cortină roşie şi beculeţe la rampă. Aici evoluează nu doar un “maestru de ceremonii” (Cătălin Herlo), copleşit câteodată de iureşul evenimentelor pe care trebuie să le prezinte zâmbitor, ci şi eroii fiecărei întâmplări.
Actorii Adriana Băilescu, Angelica Nicoară, Eva Crişan, Petre Băcioiu, Cătălin Codreanu şi Silviu Ruşti joacă admirabil multele personaje ale piesei, cu o stângăcie ingenuă care accenutează parabola. Prospeţimea interpretării, forţa de impact a rolurilor, naturaleţea mişcării scenice asigură o bună parte din succesul spectacolului. Andreea Iacob a structurat coerent şi fermecător partea “verticală” a creaţiei sale, adică ansamblul de semnificaţii al intrigii. Unde a reuşit mai puţin este însă la nivelul coerenţei spectacolului ca întreg. Trecerea dintre secvenţele dramatice nu este mereu lină, decupajul fiind uneori derutant pentru spectator, care trebuie să se “adapteze” din mers la noua întâmplare care i se prezintă. Totuşi, “Insecte” e o poveste de văzut, de mici şi mari, care se pot oglindi în gângăniile fraţilor Capek.
Doi fraţi celebri
Karel şi Josef Capek sunt doi dintre cei mai cunoscuţi scriitori cehi ai secolului XX. Karel a fost jurnalist şi regizor de teatru, iar Josef a fost şi pictor. Ambii au făcut studii de filosofie. Cei doi fraţi au scris împreună mai multe povestiri, între care şi “Din viaţa insectelor”, devenită piesa “Insecte”.
Karel, mai cunoscut decât fratele său, a scris printre altele romanele “RUR” - unde apare prima dată cuvântul robot (creat de Josef), şi “Krakatit”, ambele opere clasice ale SF-ului mondial.
