2011 - Anul Familiei în Eparhia de Cluj-Gherla

Având în vedere importanţa deosebită pe care instituţia familiei o are în Biserică şi societate, mai cu seamă în actualul context de criză a valorilor morale (ce a condus şi la actuala criză economico-financiară), după evaluarea stării generale a Eparhiei noastre, în urma consultării celor în drept, s-a decis ca tema pastorală pentru anul calendaristic 2011 să fie FAMILIA.

Ce este familia astăzi? Biserica ne învaţă că familia este comuniunea instituită de către Dumnezeu, fondată pe căsătoria indisolubilă dintre un bărbat şi o femeie, rânduită spre binele soţilor, pentru procreare şi educarea copiilor (cf CBC 456). Deci, la fundamentul familiei creştine se află Sacramentul Căsătoriei, prin care doi botezaţi, bărbat şi femeie, prin consimţământul personal, liber şi irevocabil, constituie o alianţă de convieţuire în unitate şi indisolubilitate (cf CCEO can 776). Scopul căsătoriei şi, implicit, al familiei creştine este binele membrilor familiei, procrearea, creşterea şi educarea copiilor, urmând poruncii Creatorului (cf Gen 1,28).

Pentru a însănătoşi societatea în care trăim, trebuie să începem cu educaţia în familie. Făcând un scurt sondaj în rândul preoţilor, s-a constatat că prima problemă în familii este lipsa celor necesare traiului decent, cauzată de criza economică, şomaj. Dacă societatea nu se preocupă suficient de protejarea familiei, atunci vor apărea dereglări şi în societate, pentru că familia este celula fundamentală a societăţii. Între familie şi societate există o strânsă legătură tocmai pentru că autoritatea, stabilitatea şi relaţiile interpersonale din cadrul familiei constituie temelia libertăţii, a siguranţei şi a fraternităţii în societate. În acest sens se poate afirma că viaţa de familie este o şcoală de iniţiere la viaţa societăţii (cf CBC 2207; CBC 457). Trebuie, aşadar, să începem de la familie, care, prin influenţa complexă pe care o are asupra tinerei generaţii, poate stimula o nouă dezvoltare a întregii societăţi. De aceea, trebuie ca familia să fie încurajată, mai ales în contextul în care există milioane de români plecaţi în afara graniţelor ţării din cauză că şi-au simţit situaţia familială în pericol. Încurajarea familiei este şi o problemă socială, care nu ne poate lăsa indiferenţi. Prin declararea Anului Familiei dorim să atragem atenţia asupra acesteia ca celulă de bază a societăţii şi să oferim un cadru spiritual în care familia să fie susţinută şi îndrumată pe calea unei dezvoltări armonioase. Societatea şi statul trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a asigura familiei toate acele ajutoare economice, sociale, politice, educative şi culturale de care are nevoie, pentru a face faţă problemelor vieţii în lume în mod uman şi cu toată responsabilitatea (cf FC 45).

Modelul Sfintei Familii din Nazaret şi al multor familii creştine «sfinte» din timpurile noastre, care îşi trăiesc cu perseverenţă şi curaj, în credinţă şi speranţă, adevărata vocaţie la iubire fidelă şi responsabilă, ne arată că este posibil să se trăiască valorile autentice ale familiei creştine chiar şi în condiţii de sărăcie, marginalizare sau migraţie.

Familia este Şcoala Iubirii, în familie se face prima “facultate de umanism” - cei şapte ani de acasă, care, dacă lipsesc, se constată o mare lipsă pentru întreaga viaţă. Porunca a patra bisericească invită la cinstirea părinţilor. De asemenea, Catehismul Bisericii Catolice accentuează datoria respectului copiilor faţă de părinţi şi a recunoştinţei faţă de aceia care, prin dăruirea vieţii, a iubirii şi a muncii lor, şi-au adus copiii pe lume, i-au crescut, i-au educat, i-au susţinut material şi moral. De aceea, devenind adulţi, fiii şi fiicele trebuie să acorde ajutor material şi moral părinţilor care se află în situaţii de lipsă, de boală, de singurătate sau de bătrâneţe. În Cartea Ecleziasticului - a înţelepciunii lui Isus Sirah - se spune: “Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acela care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei” (Isus Sirah 3,3-8).

Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu, acum, la începutul acestui An al Familiei, ca prin tot ceea ce vom face să rămânem pe linia împlinirii planului Său de mântuire. Să ne putem schimba gândul de la cele pământeşti la cele cereşti, pentru ca, astfel, Împărăţia lui Dumnezeu, care, ne spune Isus, “este înlăuntrul vostru” (Lc 17,21), să devină o actualitate în viaţa noastră şi prin viaţa noastră.

Ne amintim cuvintele Servului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea: “Fie ca Sfânta Familie, icoana şi modelul oricărei familii umane, să poată ajuta fiecare familie să trăiască spiritul din Nazaret; să poată ajuta fiecare familie să aprofundeze misiunea ei în societate şi în Biserică, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune şi prin împărtăşirea frăţească a vieţii! Fie ca Maria, Maica frumoasei iubiri, şi Iosif, purtătorul de grijă al Mântuitorului, să ne însoţească pe toţi cu ocrotirea lor neîncetată!” (Scrisoare către Familii, n. 23).

† Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcop Eparhial de Cluj-Gherla