Atentatele de la Tokyo şi spiritul japonez

Aproape patru mii de oameni au căzut victime atacurilor cu gaz sarin din capitala Japoniei, Tokyo, în 20 martie 1995. Iniţiată de secta religioasă Aum Shinrikyo, acţiunea este cunoscută drept unul dintre cele mai crude atentate teroriste petrecute în lume.

Subiectul ultimei cărţi al celui mai în vogă scriitor japonez contemporan, Haruki Murakami, cunoscut printre cititorii români mai ales pentru romanele traduse anii trecuţi, “Pădurea Norvegiană” sau “Dans dans dans”, este nu numai impresionant, ci mai ales necesar, dacă luăm seamă la amploarea şi însemnătatea pe care acesta o oferă evenimentului.

 Deşi la vremea atentatului, presa a exploatat subiectul, Murakami reuşeşte, cu “Underground” (Polirom, 2008), să depăşească nivelul politic, religios sau social al acestuia, transformând tragicul eveniment într-unul personal. “Populaţia era şocată de incident. Toţi spuneau în cor: Nebunie curată! Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu Japonia...?”, îşi aminteşte un intervievat.

Atacul este povestit de 60 de ori, din 60 de puncte de vedere diferite, aparţinând tot atâtor victime ale sale. Volumul este rezultatul unui demers jurnalistic de excepţie, având la bază o serie de interviuri luate oamenilor obişnuiţi care au luat parte la evenimentul din metrouri, dar şi unora care chiar au provocat atentatul cu gaz.

Pe lângă descrierea întâmplării în sine, Murakami este interesat mai ales de urmările pe care atacul le-a avut asupra oamenilor şi de efectele pe termen lung la care au fost supuşi zecile de nevinovaţi care vorbesc în carte. Astfel, o problemă naţională se sparge în multe, multe probleme personalizate, nu numai sub coperţile lui Murakami, dar mai ales în afara lor.