"Boema" lui Puccini, pe scenele celor două opere din Cluj

Pe scena Operei Maghiare, Boema se joacă joi, 22 februarie, la ora 18:30. Regia este semnată de Demény Attila, cu Kele Brigitta în rolul lui Mimi. În celelalte roluri îi veți putea urmări pe Pataki Adorján, Sándor Csaba, Emanuel Popescu, Szilágyi János, Covacinschi Yolanda, Mányoki László, Plesa Róbert, Peti Tamás Ottó. Corul, orchestra și baletul Operei Maghiare din Cluj vor fi conduși de dirijorul Horváth József.

Vineri, 23 februarie, de la ora 18:30, "Boema" ajunge pe scena Operei Naţionale, regia artistică fiind semnată de Ina Hudea. Dirijor invitat: Jacopo Sipari di Pescasseroli. Din distribuţie fac parte artiştii Diana Ţugui, Alin Stoica, Geani Brad, Andreea Novac, Cristian Hodrea, Petru Burcă, Simonfi Sandor, Eusebiu Huţan şi Alexandru Popotea.

"La bohème", compusă în 1895, reflectă în totalitate măiestria cu care compozitorul Giacomo Puccini s-a raportat la considerentele curentului verist și orientarea spre realitate a operei italiene în a doua jumătate a secolului XX.

Evitând exagerările cu care erau redate adesea dramele personale, problemele de natură psihologică, Puccini și-a transmis într-o manieră puternic individualizată mesajele de protest la adresa asupririi ("Tosca"), sau privind condițiile mizere din cartierele mărginașe ale Parisului anilor 1830, unde își duceau existența mulți dintre tinerii intelectuali.

Acestea fac și subiectul romanului în serie "Scènes de la vie de bohème", al lui Henry Murger, publicat în 1851 sub forma unitară a unei cărți intitulate La vie de bohème, care relatează un episod din ,,viața veselă și teribilă" a unor artiști și are un fond autobiografic.

Tema a fost preluată ulterior de către libretiștii Giuseppe Giacosa, Luigi Illica și compozitorul Giacomo Puccini care, utilizând un limbaj muzical îmbogățit și înnoit, transpune în cadrul operei "La bohème" povestea a patru prieteni - pictorul Marcello, poetul Rodolfo, muzicianul Schaunard și filosoful Colline - rămași nedespărțiți în ciuda vicisitudinilor întâmpinate, multe dintre ele generate de condițiile precare de trai zilnic.

Sentimentul dragostei, combinat cu tandrețea și spiritul de sacrificiu care se manifestă în relația dintre Mimì și Rodolfo, sau cu gelozia, extravangața în cazul cuplului Musetta - Marcello, dar și situațiile comice care îi au ca ,,protagoniști" pe Benoit - proprietarul mansardei sărăcăcioase unde locuiesc cei patru tineri - sau pe Alcindoro - bătrânelul caraghios, dar bogat, care îi ține companiei Musettei - sunt redate prin sonorități fermecătoare, melodii sugestive și o dinamică adaptată întocmai. Tragicul final al morții lui Mimì nu face decât să accentueze și mai mult esența veristă a lucrării.

Deși în momentul premierei desfășurate sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini la 1 februarie 1896, pe scena Teatrului La Fenice din Veneția, criticul muzical Carlo Bersezio susținea că ,,La bohème" nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru", opera se va impune în întreaga peninsulă italiană și, mai apoi, la Buenos Aires, Alexandria, Lisabona, Moscova și Londra (14 octombrie 1897) - printr-o reprezentație la Royal Opera House, care i-a statornicit, de altfel, succesul mondial.