în Bosnia este în curs un proces de islamizare, a declarat Cardinalul Franc Rode pentru Radio Vatican, la întoarcerea dintr-o călătorie în această ţară balcanică. Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică s-a aflat între 19 şi 21 iunie a.c., în vizită în Arhidieceza de Sarajevo, la invitaţia Cardinalului Vinko Puljic, şi în Dieceza de Banja Luka, invitat de Mons. Franjo Komarica. Redăm, în continuare, interviul luat de Radio Vatican:
Care este situaţia catolicilor din Bosnia?
Numărul lor s-a redus foarte mult. De exemplu, în Dieceza de Banja Luka, înainte de războiul dintre anii 91-95, catolicii erau în număr de 150.000 , în vreme ce azi ajung la 35.000. Majoritatea lor a plecat, pentru că locuinţele le-au fost incendiate, dar şi din cauza presiunilor şi de frică să nu-şi piardă chiar viaţa. Mulţi catolici fugiţi din Bosnia se află, în prezent, în Croaţia sau în ţări mult mai îndepărtate, precum Australia, Canada, Noua Zeelandă.
Aceasta s-a întâmplat doar la Banja Luka, sau şi în alte locuri?
Se poate spune acelaşi lucru despre Sarajevo, un oraş cu 600.000 de locuitori, care numără doar 17.000 de catolici; a devenit, practic, un oraş musulman. Moscheile construite în aceşti ultimi ani sunt mai mult de o sută, fiind ridicate chiar şi în sate unde nu au mai existat vreodată până acum. Există, aşadar, o voinţă de islamizare a regiunii Sarajevo, cum, de altfel, există o voinţă de a face din Republica Sârbă o ţară ortodoxă, unde guvernul construieşte biserici - de altfel, foarte frumoase - dar există o politică de identificare. Sârbii, chiar dacă cei care se află şi acum la putere erau membri ai partidului comunist, azi sunt, în mod declarat, ortodocşi.
Cine a avut cel mai mult de suferit de pe urma războiului care a răvăşit această ţară?
Principalele victime ale acestui război au fost catolicii. Au pierdut multe biserici care au fost distruse, incendiate; multe mănăstiri au fost, de asemenea, distruse; mulţi preoţi au fost ucişi, la fel călugări şi călugăriţe. Masacrul suferit de populaţia catolică a fost mare. Trebuie să spun însă că atmosfera pe care am găsit-o la Banja Luka, în special la Sarajevo, nu este una pesimistă sau de descurajare, ci mai ales una de voinţă fermă de a rămâne acolo, de a mărturisi Evanghelia şi de a oferi servicii pe care Biserica le pune la dispoziţia tuturor, nu doar a catolicilor, dar şi a creştinilor ortodocşi, a musulmanilor, mai ales în ceea ce priveşte operele sociale, de educaţie şi de formare umană. De exemplu, la Banja Luka se proiectează pentru viitor chiar şi o Universitate Catolică, ale cărei caracteristici să fie tocmai dialogul interreligios. Să sperăm că această mare idee a Mons. Franjo Komarica să se poată realiza.
Ce fel de Biserică aţi aflat în călătoria în Bosnia?
Biserica pe care am găsit-o în Bosnia şi Herţegovina, chiar dacă redusă numeric, este o Biserică vie, activă, plină de speranţă; o Biserică foarte motivată şi, mai ales, care nu-i lipsită de vocaţii preoţeşti şi la viaţa monastică.
(catholica.ro)
