Când ar refuza Ana Blandiana un premiu Nobel

Poeta a fost prezentă ieri la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, unde a discutat cu studenţii de la secţia Jurnalism despre cenzură şi despre poezia ei. Ana Blandiana a acceptat să acorde un interviu neconvenţional, în care a vorbit despre felul cum decurge o zi din viaţa ei, dar şi despre sărbătorirea Regelui Mihai, ce a avut loc în această săptămână. O Ana Blandiana veselă, plină de zâmbet, deschisă şi dispusă să le împărtăşească studenţilor clujeni amintiri din perioada de scriitoare în comunism.

În cancelariile europene s-a dezvoltat un scenariu de lucru exploziv, ca urmare a legăturilor de rudenie ale Prinţului Charles cu familia regală românească, acesta fiind un descendent al lui Vlad Ţepeş. Se discută despre revenirea monarhiei cu Charles în prim-plan.
Nimeni nu poate să ştie ce va fi în veacul al patrulea. Cei care leagă sărbătorirea Regelui Mihai de idei ţinând de structura României ca stat sunt nişte provocatori. Sunt convinsă că această sărbătorire a fost un fel al lumii româneşti de a se răscumpăra. Personalităţile extraordinare, de bună calitate sunt folosite ca detergent pentru ceilalţi. Fără îndoială, această sărbătorire a Regelui Mihai a fost folosită ca detergent şi sper că se va curăţa un pic clasa politică românească.

În buletin vă numiţi Otilia Valeria. Cum vi se adresează cei apropiaţi, Otilia sau Ana?
Toată lumea îmi spune Doina. În buletin sunt trecută Otilia Valeria, Ana m-am botezat eu ca să rimeze cu numele Blandiana, care este satul natal al mamei mele, însă toată lumea îmi spune Doina. Când am terminat liceul, pe diploma de bacalaureat îmi scria Doina, iar tatăl meu m-a trimis la şcoală cu ea pentru că numele acesta nu apare în buletinul meu şi diploma nu ar fi fost valabilă.

Cum decurge o zi din viaţa Anei Blandiana?
Într-o zi obişnuită, plec de acasă la 09:00 şi revin pe la 18:00-19:00. Mă întâlnesc cu oameni care vin la Fundaţia Academia Civică, mă întâlnesc cu istorici străini. Cu cât "Memorialul durerii" (în prezent Ana Blandiana conduce Memorialul de la Sighet - n. red.) are succes mai mare şi avem o colaborare intensă cu istorici străini. Vorbesc cu ziarişti, dar şi cu cei din viaţa literară. În ultimele trei săptămâni am fost la Belgrad, la Congresul Mondial al Scriitorilor, am fost la târgul de carte de la Madrid şi la Bruxelles, unde am avut o expoziţie despre Memorialul de la Sighet.

Unde vă petreceţi concediul şi ce faceţi în timpul liber?
Luna august şi perioada 15 decembrie-15 ianuarie ne-o petrecem la ţară, fără televizor, fără telefoane, fără calculator, doar cu creionul şi hârtia, ca în vremea noastră. Am o glumă. Dacă ar fi să iau un premiu Nobel şi m-ar suna cineva în luna august, aş refuza să particip, spunând că este timpul în care eu scriu. Îmi petrec concediul într-un sat de lângă Câmpina.

Vă place să gătiţi?
Foarte tare. Îmi place să gătesc foarte mult, mai mult decât să mănânc. Am venit de la Bruxelles sâmbătă şi, deşi eram foarte obosiţi, duminica am mers cu soţul meu la piaţă şi am cumpărat prune. Ne place să facem magiun şi am pierdut cinci-şase ore cu toată operaţiunea. A fost foarte plăcut. Eu nu prea am voie să mănânc dulciuri, dar totuşi o fac. Soţul meu m-a întrebat ce facem cu magiunul, iar eu i-am răspuns că o să găsim pe cineva căruia să îl dăm.

Ne spuneţi o întâmplare mai amuzantă?
Am fost la o şcoală şi învăţătoarea m-a prezentat ca fiind poeta Ana Blandiana. Atunci un copil din prima bancă, în clasa întâi, s-a ridicat şi a spus că nu e adevărat. Învăţătoarea l-a întrebat: Cum? Cum nu e adevărat? Copilul i-a răspuns: Nu e adevărat că e poetă. Poeţii sunt morţi.

Cristina PÎRVU, Maria BALICA