Documentarul, asa cum a recunoscut si tânãra regizoare, a fost fãcut de numai doi oameni. “Am filmat eu si prietenul meu, care este director de sunet. Am vrut sã pãstrez intimitatea casei bunicii mele”, a explicat Yulene. Povestea tânãrului, pictor-chitarist-artist-autodidact, naratã de cãtre bunica sa, pare desprinsã dintr-un film tipic american.
Bãrbatul crescut la orfelinat, devenind bonã pentru copiii mamei sale, trãieste, se pare, în condisii mizere, care îi influenseazã personalitatea. Misterul care planeazã în jurul acestui personaj, instalat în casa bunicii lui Yulene, scrisorile, înregistrãrile, identitatea si alteritatea sa, incertitudinile privind orientarea sexualã sunt explorate de regizor la maxim.
“Stiam povestea de la început si mi-a fost destul de greu. Bunica mea vorbea în permanensã de acest bãrbat. Dacã primea vizitatori, sigur aducea în discusie viasa acestui personaj. A fost pentru prima datã când am cunoscut-o ca femeie. Nu stiu dacã filmul este un documentar sau un film artistic. Eu nu i-am spus bunicii mele ce sã spunã, dar, într-adevãr, filmul pãstreazã o anumitã construcsie”, a mãrturisit Yulene Olaizola.
Proiect pentru universitate
Yulene Olaizola a precizat cã proiectul filmului a fost fãcut pentru universitate.
“A fost o temã pe care am primit-o la scoalã, un proiect terminal”, a explicat Yulene. Publicul din salã i-a adresat întrebãri legate de locul filmãrii. “Bunica a pãstrat camera în care a locuit tânãrul intactã. Exact ca în film stau scrijelite pe perete: «Nu sunt homosexual», «Te iubesc»”, a declarat Yulene. “Shakespeare cols cu Victor Hugo” este înscris în competisia TIFF.
