Ce-a vrut să spună poetul? Un spectacol cu umor, care apelează la intelectul spectatorilor

În anul în care sărbătorim 165 de ani de la naşterea marelui poet român, Mihai Eminescu, patru actori încearcă să le răspundă spectatorilor la veşnica întrebare, pe care am auzit-o cu toţii de-a lungul anilor în şcoală, la facultate sau la televizor, şi anume ce a vrut să spună poetul?

Totul, într-un spectacol care poartă publicul prin situaţii comice şi stări de melancolie şi meditaţie şi în care textul poeziei devine pretextul unor situaţii din viaţa de zi cu zi.

Trupa de Teatru Şura este la început, dar vine cu o serie spectacole atipice, care ne fac să redescoperim lucruri devenite banale. Într-o manieră comică, originală, vin încărcaţi cu idei şi poveşti noi, totul într-un format inovator. Magia o creează patru actori care au în spate poveşti care mai de care mai interesante: Elvira Bozga, Matei Muntiu, Andreea Roxana Bolovan şi Ştefan Florian.

„Şura înseamnă teatru, pentru că în şură se făcea în sat clacă şi acolo omul zicea o poveste, altul zicea altă poveste, deci teatrul există în sat, cu clăcile, cu adunătura de oameni, şi asta înseamnă de fapt teatru, e cumva prima formă de teatru. Şi în tabăra de arte pe care o organizez la Preluca, unde adunăm artişti din mai multe domenii, se face şi teatru în şură.

Prima dată ne-am gândit că sună prea rural, dar ne-am dat seama că îşi are locul şi la oraş. Şura e o stare, adună oamenii simpli, iar noi la fel, colaborăm cu alte trupe de teatru, nu suntem în rivalitate cu nimeni. Vrem să transmitem starea asta de bine, de întâlnire, de prieteni, de pace", spune Ştefan Florian, actor în trupa de teatru Şura.

În prezent, trupa colindă cafenelele clujene cu spectacolul „Ce-a vrut să spună poetul?", un spectacol format dintr-un colaj de poezii eminesciene în care sunt create diferite situaţii, în aşa fel încât publicul să înţeleagă ce a vrut să spună poetul, cu un umor ce face apel la intelectul spectatorului.

„Am pus spectacolul acesta la cale prin regia colectivă, venind cu idei, cu scene, corectându-ne unii pe alţii. Totul a început, de fapt, de la un spectacol de poezie pe care l-am făcut. De fapt, toate spectacolele noastre sunt un fel de ce a vrut să spună poetul. Noi am vrut să ducem poezia în casele oamenilor pentru că am observat că lumea s-a cam îndepărtat de poezie pentru că e sărăcită în mod patetic, e forţată.

Lumea normal că fuge de poezie pentru că văd tot felul de oameni care recită poezii în mod declamator. Noi iubim poezia şi am vrut să atragem oamenii către poezie, de aceea am zis să facem din poezie nişte colaje, cu un scenariu, cu o temă, cum este Poveste de iarnă sau cu Eminescu. Noi luăm poeziile şi creăm un scenariu, o poveste în care textele cunoscute de toţi, ale lui Coşbuc, Goga, alţii mai puţin cunoscuţi, să fie pretextul.

Textul devine pretext. Punem versurile poeziilor în diferite siutaţii din scenariul spectacolului. Interpretarea trebuie să fie pe pe frază, nu pentru a se vedea sau a se auzi rima, ca la şcoală. Încercăm prin scpectacolele noastre să aducem situaţii pe poeziile spuse, şi astfel oamenii să tragă concluzii referitoare la ce o fi vrut să spună poetul", explică Ştefan.

Pentru acest spectacol trupa a lucrat intens şi a creat totul în doar şase zile. Nu se opresc aici însă, vor ca ideile lor să se materializeze în piese pe care să le poarte pe plaiurile rurale, acolo unde teatrul nu prea pune piciorul.

„Spectacolul Ce-a vrut să spună poetul? a fost gândit de noi de la cap la coadă tot şi nu am mai lucrat în viaţa noastră la un spectacol într-un timp atât de scurt. În trei zile am făcut scenariul şi în trei zile l-am pus pe picioare, dar a fost cu stres mare, cu efort, cu noaptea nedormită. De obicei, punem la cale un spectacol cam în trei săptămâni. Noi acum am lucrat pe poezie şi poezia merge mai uşor.

Lucrăm mai mult pe mişcare. La Valentine versus Dragobete ne apucăm de pe acum de repetiţii şi primul spectacol e în 15 februarie. Pentru luna martie pregătim alt spectacol pe poezie şi vrem să facem un spectacol Păcală, în aprilie, dar în aşa fel încât să poată fi jucat tot anul. De asemenea, o bucurie a noastră, un vis ar fi să mergem pe sate cu spectacolul, cu o caravană, la vară şi sperăm să ne iasă pentru că oamenii la sate nu au parte de teatru şi e nevoie de asta, să se bucure", spune actorul.

Talent există, idei bune există, spectacole de succes există, însă atunci când vine vorba de investit în spaţii dedicate culturii, atât de necesare într-un oraş cum este Clujul, nu se arată nimeni binevoitor să facă investiţii, drept pentru care multe trupe migrează dintr-o cafenea într-alta. Este şi cazul trupei Şura, care a ajuns deja la sufletele oamenilor, dar care nu are încă un loc al ei.

„Când vedem că ne sună oameni care au fost la sectacolele noastre şi ne spun că au recitit un anumit poet pentru că au auzit la noi în spectacol versuri din poeziile poetului respectiv, sunt cele mai mari fericiri. Acum ne căutăm un loc al nostru. Asta este enervant că aici, în Clujul care se vrea capitala tineretului, capitală culturală, observ că nu sunt spaţii culturale şi e greu, e scumpicel să faci un spaţiu cultural.

Noi avem noroc cu cafeneaua La Cizmărie în care ne desfăşurăm mai mult activităţile şi facem repetiţii, şi a mai găsit colega mea Elvira un spaţiu, dar deocamdată suntem migratori, jucăm prin cafenele, lumea deja a auzit de noi şi ne cheamă să facem spectacole, am fost şi la Rădăuţi, la Baia Mare şi am văzut că prinde proiectul ăsta. Am avut oameni care au venit de două ori la acelaşi spectacol şi e fain că lumea apreciază, dar totuşi ar cam trebui un spaţiu. Nu sunt spaţii culturale".

Pentru cei care l-au ratat până acum, spectacolul Ce-a vrut să spună poetul? mai poate fi văzut pe 30 ianuarie, de la ora 20:00, în La Perne.