“Ce greşesc politicienii, noi corectăm prin muzică”

Muzica are puterea de a răzbate diferenţele etnice, poate face ca popoarele să fraternizeze între ele şi chiar mai mult poate corecta greşelile politicienilor. Sunt câteva dintre ideile lui Kocsis Zoltan, pianist de anvergură mondială, dirijor şi director muzical, din 1997, al Orchestrei Filarmonicii Naţionale din Ungaria. Sub bagheta sa dirijorală Filarmonica maghiară a întreprins un turneu cu genericul "Muzica este căminul nostru comun", în Slovacia, Ucraina, dar şi în mai multe oraşe din Transilvania, inclusiv la Cluj.

Turneul întreprins de Filarmonica Naţională din Ungaria în Transilvania se adresează publicului român sau comunităţilor maghiare de aici?
Turneul este despre muzică şi repertoriul interpretat a reflectat acest lucru. Nu putem diferenţia publicul pe criterii etnice. Cunosc foarte bine publicul român, am concertat (ca pianist) între ‘75 şi ‘83 de cel puţin treizeci de ori în România. Anul trecut, când am interpretat la Festivalul George Enescu Simfonia nr. 2 de Enescu, la Bucureşti, Târgu-Mureş şi Cluj, practic am interpretat în faţa unui public care e deasupra etnicităţilor, tocmai de aceea a fost de 100 de ori mai valoros şi am primit aprecieri atât din partea criticilor, cât şi din partea publicului. Dacă noi intepretăm o piesă nu o interpretăm pentru a face excursii, vrem să ne apropiem cât se poate de mult de adevărul piesei interpretate. Aşa am făcut şi în acest turneu şi trebuie să spun că reacţia publicului a depăşit aşteptările. Reacţia a răspuns la muzică. Atenţia şi liniştea din sală care s-a întins până la ultimul sunet din piesă, acestea erau un răspuns la muzică şi nu la apartenenţă etnică.

A fost un entuziasm deosebit la concertul de la Cluj. S-a întâmplat la fel la toate concertele din România?
Da, dar nu am concertat doar în România, ci şi în Ucraina şi Slovacia şi peste tot am simţit acelaşi sentiment. La Lvov (în Ucraina), spre exemplu, sigur că nu am avut public de etnie maghiară, dar şi acolo reacţia publicului a fost deosebită.

Orchestra Filarmonicii Naţionale Maghiare este considerată în prezent una de mare valoare. Pe ce v-aţi bazat în reconstrucţia ei?
Înainte am lucrat la Filarmonica Festivalului (Filarmonica Festivalului din Budapesta - n. red.), eu am înfiinţat-o. Am crezut că muzicienii care cântau la vremea respectivă în orchestră (în Orchestra Filarmonicii Naţionale din Ungaria - n. red.), cu ei se poate îmbunătăţi substanţial calitatea. Am avut rezultate, fără îndoială, am dirijat prima interpretare în Ungaria a piesei lui Schoenberg, "Gurre-Lieder", dar a fost puţin. De aceea în 2000 am restructurat componenţa Filarmonicii. Acst lucru n-a fost atât de dramatic precum a fost interpretat pe vremea respectivă, avem şi azi mulţi membri ai orchestrei care nu au corespuns standardelor celor care i-au evaluat, dar sunt şi astăzi membri ai acesteia. De aceea n-au corespuns pentru că nu au muncit suficient de mult, iar acum lucrează. De atunci a urmat o dezvoltare crescătoare care se reflectă şi în repertoriu şi în pregătirea tehnică şi în dezvoltarea cântării împreună. Totul se poate face şi mai bine, perfecţiunea nu există, dar trebuie ţintită.

Anul trecut Filarmonica Maghiară a fost prezentă inclusiv la Cluj, în cadrul Festivalului Enescu, alături de pianistul de renume mondial Boris Berezovski. Ce efect produce pentru un dirijor prezenţa alături a unui solist de mare valoare?
Este o întrebare de după disputa dintre Gould şi Bernstein (când renumitul dirijor Leonard Bernstein a transmis audienţei înainte de concert că nu împărtăşeşte viziunea solistului Glenn Gould, celebru pianist ale secolului XX, cu privire la interpretarea unei lucrări - n. red.) şi răspunsul este că desigur solistul este şeful. Ca solist şi ca pianist pretind ca dirijorul să se adapteze stilului meu. Nu e însă întotdeauna un lucru uşor. Ca dirijor am dirijat şi interpreţi mult mai "extremişti" ca Berezovski. Este foarte greu cu anumiţi interpreţi violonişti, ale căror interpretări au avut unele momente duse în anumite extreme. Ca şi dirijor, e rolul meu să învăţ limbajul muzical al interpretului. Nu este un lucru uşor, mai ales în anumite piese pe care le-am interpretat şi eu. Concertul nr. 2 de Bartok (Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră, al lui Bela Bartok, interpretat la pian de Berezovski la Cluj - n. red.) nu poate fi interpretat în foarte multe feluri, compozitorul a prescris exact cum trebuie cântat.

Există o tendinţă de a face mai accesibilă muzica clasică, de a atrage publicul, prin abordarea muzicii de film, spre exemplu. Abordează şi Orchestra Filarmonicii Maghiare acest gen?
Nu este chiar profilul nostru, dar trebuie să ţinem cont că publicul se subţiază, cariera în muzică nu este aşa atrăgătoare, sunt din ce în ce mai puţini care înţeleg profunzimea muzicii, din cauză că se ocupă de muzică la un nivel de amatori. Avem şi noi tendinţa de a ne deschide, dar în linii mari sunt interpretate cu preponderenţă piesele reprezentative.

Există evenimente precum Eurovision, Campionatul European de fotbal, care vizează şi ideea unităţii între ţări. Credeţi că are muzica clasică puterea aceasta de a determina popoarele să fraternizeze?
Cu siguranţă şi nu este nevoie de un festival special pentru asta. M-am convins de acest lucru în cadrul unui turneu. Acele greşeli făcute de politicienii noştri am reuşit să le corectăm noi prin intermediul muzicii.

Aveţi un dirijor model?
Dirijor nu prea, mai degrabă muzicieni pe care îi consider modele. L-aş putea numi pe Carlos Kleiber. Am învăţat foarte mult din înregistrările lui Richard Strauss, e remarcabil cum dirijează Rachmaninov Simfonia nr. 3. Deduci din asemenea interpretare că parcă el ar cânta la pian (compozitorul S. Rahmaninov a fost considerat şi un mare pianist al epocii sale - n. red.). Cea mai mare satisfacţie este când mi se spune că aşa a sunat orchestra de parcă aş fi cântat la pian.

Muzician de renume

Născut în 1952, Kocsis Zoltan este pianist, dirijor şi compozitor. S-a remarcat la nivel internaţional ca pianist la vârsta de 18 ani, după care a urmat un succes fulminant, cu concerte în Europa, America şi Asia, alături de cele mai mari orchestre ale lumii. În 1997 a fost invitat de către marele pianist Sviatoslav Richter la festivalul său din Franţa şi a susţinut recitaluri alături de acesta, la două piane. A înfiinţat în 1983, împreună cu Ivan Fischer, Orchestra Festivalului din Budapesta, un ansamblu ce a concertat la cel mai înalt nivel. Din 1997 este director muzical al Orchestrei Filarmonicii Naţionale din Ungaria, alături de care a concertat, ca dirijor şi solist, în Europa, SUA şi Japonia, atrăgând aprecierea deosebită a criticii. 7

A consemnat Ovidiu CORNEA