Chirilov: “Normalitatea pe care o dorim e la ani-lumină distanţă”
- Scris de Ziua de Cluj
- 16 Iul 2010, 11:45
- Cultură
- Ascultă știrea
A fost cea mai ambiţioasă ediţie de până acum. Număr record de filme şi de secţiuni, de invita]i din
A fost şi cea mai scumpă ediţie de până acum, cu un buget - anunţat în prealabil - de aproape 1 milion de euro. La toate astea s-a adăugat extensia sibiană, organizată simultan, nu consecutiv - lucru care a necesitat o atenţie distributivă şi o navetă a filmelor şi invitaţilor între cele două oraşe.
Rezultatele au fost însă pe măsur`: număr record de spectatori, după cum era şi de aşteptat; o revenire în forţă a spaţiilor alternative - open air-ul (care, mulţumită vremii favorabile, a funcţionat foarte bine) şi meeting point-ul de la muzeu, mult mai convivial şi mai animat decât anul trecut.
Disfuncţiile au fost minore (un singur film n-a ajuns la timp, “Inland Empire” al lui David Lynch, multe proiecţii au început cu întârziere, lipsa dispozitivelor performante de aer condiţionat din săli a fost un mare minus, date fiind căldura de afară şi afluenţa de public la unele filme). Monitorizarea în media a fost uriaşă, ecourile au fost în marea lor majoritate pozitive. Bilanţul e unul îmbucurător.
Câte bilete, câte abonamente aţi vândut? Cu banii proveniţi din aceste vânzări şi cu cei din sponsorizări aţi reuşit să acoperiţi cheltuielile?
Cumulând numărul de bilete individuale, pe cele provenind din diversele tipuri de abonament, gratuităţile pentru invitaţii cu badge şi invitaţiile, am ajuns la un total de circa 55.000 de spectatori, dintre care 42.000 în Cluj şi 13.000 în Sibiu.
E prea devreme pentru a face balan]a ediţiei, încă mai sosesc facturi de onorat, încă mai există plăţi retroactive, dar avem toate motivele să sperăm că vor fi acoperite toate cheltuielile.
Negocieri cu mall-urile
Cu cele 2 mall-uri, Iulius Mall şi
Polus Center a fost unul dintre sponsorii noştri principali la TIFF 2007 şi intenţionăm să dezvoltăm cu ei un parteneriat de lungă durată pentru ediţiile următoare, atât la nivel de sponsorizare, cât şi la nivel de implicare a sălilor lor de cinema în circuitul de proiecţii din cadrul festivalului.
în altă ordine de idei, pentru dumneavoastră, ca şi critic de film, care a fost cel mai emoţionant moment al TIFF?
După a treia proiecţie cu filmul lui Cristian Mungiu, “4, 3, 2”, o doamnă din public i-a spus regizorului: “Copilul meu, asta e povestea mea. Cum de-ai ştiut-o atât de bine? îţi mulţumesc.”
Ce film ţi-a plăcut cel mai mult şi care ţi-a plăcut cel mai puţin?
Am o slăbiciune pentru filmul chilian “în pat / En la cama”, este cel care mi-a dat ideea secţiunii “Pas în doi”, care, judecând după feed-back-ul din presă şi cel individual, luat la cald, s-a dovedit una dintre cele mai originale din tot festivalul.
Cel mai puţin mi-a plăcut “Forever Blues” - a fost alegerea de suflet a invitatului special Franco Nero, pe care am dorit s-o respectăm, pentru c` ţinea foarte mult la film şi era debutul lui ca regizor. Intenţia noastră a fost de a-l omagia arătând fie “Salamandra”, fie “Tristana”.
“Trăim pe nisipuri mişcătoare”
Vă rog să faceţi o evaluare a modului în care va evolua cinematografia românească, mai ales regizorii tineri care au cucerit Cannes-ul.
Evit să fac evaluări, trăim pe nisipuri mişcătoare în care un regizor ca Puiu e ostracizat, iar unul ca Mungiu are şi el problemele lui, oricât de suprarealist ar părea. Succesele de la Cannes ar trebui să ne bucure şi să ne dea speranţe. Cu siguranţă, am început să contăm în circuitul festivalier internaţional, aşa că va mai curge multă cerneală despre România în presa str`ină.
Pe de altă parte, aceste succese ridică ştacheta atât de sus, iar aşteptările noastre tind şi ele să devină foarte mari, încât cel mai bine ar fi să ne relaxăm, să punem umărul atunci când e nevoie şi să aşteptăm să fim luaţi prin surprindere. Normalitatea pe care o dorim cu toţii e încă la ani-lumină distanţă.
