Cititorii pasionaţi sfideazã obsesia modernã a PC-ului

 Zeci de tineri clujeni se întâlnesc la sfârşitul fiecãrei luni, duminicã dupã-amiaza, într-o cafenea din centrul  oraşului ca sã facã schimb de cãrţi şi impresii.

 

 

Literatura a murit, trãiascã literatura! Sunt unii  care se lamenteazã în cor cã tinerii nu mai citesc literaturã, cã ar fi prea interesaţi de artele vizuale, care ar sãrãci spiritul şi imaginaţia, dar iatã cã editurile vând, în ultimii ani, carte mai mult ca niciodatã, iar întâlnirile literare, cel puţin la Cluj, sunt destule. Cu toate cã fenomenul este de nişã.

 

La ultima întâlnire a clubului “Schimb de Cãrţi”, oricine pãşea în spaţiul boem al cafenelei Le General, vedea pe masã ba un Milan Kundera cu “Insuportabila uşurãtate a fiinţei”, ba un Kurt Vonnegut cu celebrul roman “Abatorul cinci”. Ori un Jane Austen cu volumul în englezã “Pride and Prejudice”. Ca sã nu mai spunem de autori români celebri: Gabriel Liiceanu cu “Uşa interzisã” sau Sergiu Al. George cu studii de orientalisticã pentru cititorii mai “serioşi”. Nu e vorba de niciun fel de lansare de carte sau promoţie a vreunei librãrii: sunt clujenii membri ai clubului informal SdC.

 

Fiecare dintre participanţi vine la întâlnire cu cel puţin o carte. Discutã foarte liber despre literaturã, eseisticã sau istorie. Spre deosebire de criticii literari, care susţin pe un ton tãios despre “cartea aceasta este aşa şi pe dincolo, e bunã sau rea”, tinerii de la SdC spun “Cartea asta îmi place pentru cã...”. Atmosfera e caldã, plãcutã, chiar dacã majoritatea celor de la masã nu se cunosc sau se ştiu doar de la întâlnirile lunare. Se bea ceai, cafea sau bere. într-o parte a meselor unite stau fumãtorii, nu foarte mulţi, iar în cealaltã e majoritatea covârşitoare a nefumãtorilor.

 

“Nu ne propunem un program strict, specific unui cenaclu, ci, mai degrabã, optãm pentru o atmosferã deschisã, în care sã ne simţim bine împreunã. Poţi vorbi despre cãrţi, filosofie, politicã, dar şi despre calculatoare, jocuri sau baruri. în plus, poate veni oricine, ne bucurãm sã cunoastem cât mai mulţi împãtimiţi ai cãrţilor şi sã auzim de câte o carte nouã sau impresia lãsatã dupã lectura unei cãrţi”, spune Oana Horincar,  o membrã a clubului, de 21 ani, studentã la Arhitecturã şi Foto-Video. Ea e una dintre veteranele clubului înfiinţat în urmã cu un an şi care existã şi în alte oraşe din ţarã.

 

Monica Barbovschi, doctorandã în  Sociologie la UBB, afirmã cã vine la întâlniri pentru cã “e ca şi cum aş avea un cadou multiplu, de unde pot sã aleg”. La fel, o studentã la UMF  cã la universitatea pe care şi-a ales-o “puţini citesc cãrţi în afara domeniului de specialitate”, aşa cã SdC este pentru ea o gurã de aer proaspãt. Organizatorii SdC îşi propun sã invite la întâlniri câte un autor, care sã le povesteascã despre cãrţile pe care le scrie. Prima pe listã este Florina Ilis, câştigãtoare în urmã cu trei ani a premiului Uniunii Scriitorilor Români pentru cel mai bun roman al anului, “Cruciada copiilor”.