Clujul, declarat “capitală artistică” de o revistă franceză

Şcoala artistică de la Cluj este subiectul unui “dosar” din cel mai recent număr al publicaţiei franceze ArtPress, citit de ZIUA de CLUJ.

 

 

Activitatea tinerilor plasticieni grupaţi în jurul Galeriei Plan B şi al Centrului Cultural de la Fabrica de Pensule alcătuieşte un consistent dosar în numărul din această lună al prestigioasei reviste franceze ArtPress. Articolul este scris de criticul de artă Marie Maertens şi abordează profilurile artistice a patru creatori, dar şi noile tendinţe din plastica românească.

 

“Clujul este pe cale să devină un punct de atracţie al artiştilor şi galeriştilor”, scrie Marie Maertens, înregistrând deschiderea, în toamna trecută, a Centrului Cultural Fabrica de Pensule. Autoarea se apropie de grupul artistic coagulat de Galeria Plan B, înfiinţată în 2005, foarte vizibilă şi bine cotată pe plan internaţional. “în lipsa colecţionarilor privaţi şi a sprijinului instituţional, galeria a ales să se orienteze către manifestările internaţionale”, constată Maertens, iar aceasta a făcut ca artiştii promovaţi de Plan B să figureze deja în colecţii din lumea întreagă.

 

Dosarul din ArtPress îi prezintă pe Adrian Ghenie, Şerban Savu, Ciprian Mureşan şi Marius Bercea. Marie Maertens are percepţia criticului de artă vestic asupra tematicii plasticienilor români. Ea sesizează corect la aceştia preluarea unor teme “istorice”, precum nazismul sau comunismul, dar şi reconfigurarea lor într-o manieră care le “pune în discuţie”. Fiecare plastician  se raportează “critic” la subiectul artistic, tabloul, colajul sau clipul video devenind astfel pretextele unei eventuale dezbateri publice.

 

Relaţia celor patru artişti la comunismul pe care l-au trăit doar în oarecare măsură – toţi sunt născuţi la sfârşitul anilor ’70 – este un alt accent al textului Mariei Maertens. Portretizându-i pe Hitler şi Lenin, Adrian Ghenie se întreabă cum ar fi arătat societatea noastră dacă Al Doilea Război Mondial şi comunismul n-ar fi existat. Ciprian Mureşan şi-a asumat chiar formula “Communism never happened”, comunismul n-a existat. Şerban Savu este preocupat de conceptul “omului nou” propagat de comunism, care a creat oameni lipsiţi de reacţii, amorfi. Pictura lui Marius Bercea conţine aceleaşi sugestii ale vieţii în comunism, cu “experienţa Cernobâl”, de pildă, transfigurată artistic.

 

Marie Maertens face, se poate spune, primul portret de grup al “Şcolii de la Cluj” conform “doctrinei” artistice a membrilor ei. Ea se referă la “modelele” tinerilor plasticieni, care se revendică stilistic de la clasici faimoşi, precum Tizian, Tintoretto sau Giorgione, şi “interpretează” vizual un cod nonconformist şi extrem de acut, ca al lui Eugene Ionesco.

 

Sunt observaţii critice care certifică existenţa coerentă a unei grupări artistice clujene în plină afirmare internaţională. “Acum câţiva ani apărea, dintr-un vechi oraş din Est, un grup de artişti care a pulverizat rapid recordurile de vînzare. Şcoala de la Leipzig promova, totodată, «o ambianţă, nu un mesaj», conform criticului Arthur Lubow. Vom vorbi la fel despre o şcoală de la Cluj? Oricum ar fi, România are de-acum două capitale artistice”, conchide Marie Maertens.

 

Revistă cu greutate

 

ArtPress este una din cele mai influente publicaţii culturale din Europa. înfiinţată în 1972, ea şi-a consolidat prestigiul, putând în prezent să influenţeze cota de piaţă a unui artist.

 

 Revista este condusă editorial de Catherine Millet (foto), scriitoare şi critic de artă, care a devenit anul trecut Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă şi Design din Cluj. Millet a promovat încă de la început deschiderea ArtPress către arta contemporană, evitând excesele avangardiste sau clasicizante. Directoarea revistei este şi autoarea unui roman de mare succes, “Viaţa sexuală a Catherinei M.”.